De peste două decenii, niciun tren de călători nu a mai trecut prin staţia CFR Haţeg. Clădirea gării, construită în primii ani ai secolului XX, a rămas pustie, ea fiind prevăzută cu cinci linii. Timp de un secol, până la începutul anilor 2000, oraşul Haţeg a fost traversat de calea ferată Subcetate – Caransebeş, inaugurată în 1908 şi faimoasă pentru sectorul dotat cu cremalieră. Circulaţia trenurilor pe calea ferată Subcetate – Caransebeş a fost închisă, pe bucăţi, de la sfârşitul anilor ´70. Doar câteva trenuri de marfă au mai circulau uneori, între localităţile învecinate Haţeg şi Subcetate, până la începutul anilor 2000. La peste două decenii de la închiderea circulaţiei feroviare, gara Haţeg a rămas pustie. În faţa ei, peronul şi liniile ferate ruginite au fost acoperite cu buruieni. Faţadele monumentului vechi de peste un secol s-au scorojit, tocăria a putrezit, iar acoperişul a suferit stricăciuni. Foişorul de lemn al gării, ridicat odată cu clădirea, a rezistat timpului deşi se află şi el într-o stare avansată de degradare. Liniile ferate şi câteva instalaţii feroviare se mai întind pe câteva sute de metri în stânga şi în dreapta clădiri. Calea ferată Subcetate (Haţeg) – Caransebeş a fost construită în primul deceniu al secolului XX, pentru a lega Ţara Haţegului şi bazinul carbonifer al Văii Jiului de centrul metalurgic de la Reşiţa şi de prima cale ferată a cărbunelui din Banat, Oraviţa-Baziaş. La sfârşitul anului 1908, cei aproape 80 de kilometri ai tronsonului feroviar au fost daţi în folosinţă, după trei ani de la începerea construcţiei acestuia.
Datorită declivităţii mari a traseului, pe o porţiune de aproape 10 kilometri, care porneşte din apropierea satului Bouţari (Caraş-Severin), traversează „Porţile de Fier ale Transilvaniei“ şi coboară în depresiunea Haţegului, la Sarmizegetusa, calea ferată a fost dotată cu cremalieră, o instalaţie complexă care ajuta locomotivele să urce pantele. Pe sectorul cremalierei, circulaţia trenurilor avea reglementări speciale, vitezele fiind limitate la 8 km/h la urcare şi 12 km/h la coborâre. Vagoanele erau tractate de locomotive cu abur, de construcţie specială, realizate de societatea Florisdorf din Viena. Garniturile erau îngrijite şi păstrate în depoul gării de la Subcetate, traversată şi de calea ferată Simeria-Petroşani. În anul 1978, după şapte decenii de la inaugurare, segmentul de circa 10 kilometri dintre staţiile Bouţari şi Sarmizegetusa, pe care fusese instalată cremaliera, a fost închis circulaţiei pentru totdeauna. Locomotivele speciale au fost retrase în depourile din Petroşani şi Subcetate. Cele mai multe au fost lăsate apoi să ruginească sau au sfârşit tăiate la fier vechi, însă una dintre ele poate fi văzută expusă ca piesă de muzeu la intrarea în Petroşani, în zona gării municipiului. În anul 1995 a fost închis circulaţiei şi tronsonul feroviar Haţeg-Sarmizegetusa, iar câţiva ani mai târziu, calea de rulare a fost dezafectată, iar clădirile staţiilor CFR, abandonate. În anul 2012 a fost închis şi ultimul segment al vechii căi ferate, între Caransebeş şi Bouţari. De la Bouţari spre Haţeg, vechea rută feroviară traversează dealurile printre livezi şi păduri şi poate fi luată la pas de călători, deşi unii dintre localnici şi-au întins gospodăriile peste fostul traseu al căii ferate.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog;
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2015/01/monede-de-colectie-bulgaria-5.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri
Trist dar adevarat!!!