Gara Sinaia este un ansamblu de monumente istorice format din două monumente: Gara Regală Sinaia și Gara Sinaia. Nu mai puţin de trei gări a avut Sinaia pe parcursul istoriei;şi, foarte interesant, părţi ale celor trei ansambluri – dacă nu clădirile cu totul – s-au păstrat până în zilele noastre. Iată:prima clădire de călători a staţiei Sinaia a fost inaugurată în 1879 şi includea, printre altele, un salon de primire pentru (pe-atunci) Principele Carol, salon extins în 1886. În 1911, aproape întreg ansamblul a fost demolat şi pe locul său s-a ridicat actuala clădire a gării, deschisă călătorilor.
Din gara anului 1879 a rămas însă în picioare salonul regal, ca o clădire separată, ce găzduieşte astăzi o colecţie unicat de machete şi însemne feroviare. În intervalul 1938-1940 are loc un nou moment important în istoria oraşului de munte:s-a construit şi gara regală a lui Carol al II-lea. Un pont:venind cu trenul de la Bucureşti, călătorul vede mai întâi gara lui Carol al II-lea, cea mai nouă dintre construcţii. La peron, trenul opreşte în faţa corpului central, construit în 1911. Iar lângă el, în dreptul locomotivei cu aburi, e fostul salon regal al lui Carol I, parte a ansamblului ridicat în 1879.
Întâia cale ferată transcarpatică a fost inaugurată în dimineaţa zilei de 10 iunie 1879, când, la ceasurile 9 trecute fix, din Capitala României, a pornit „trenul de plăcere”, ce s-a oprit la Câmpina, unde pasagerii săi au fost aşteptaţi de birjele ce urmau să-i transporte până la Sinaia – tronsonul de linie cuprins între cele două staţii fiind deschis circulaţiei abia câteva luni mai târziu, la 1 decembrie 1879. Astfel şi-a făcut intrarea în lume prima clădire de călători a staţiei Sinaia, o construcţie monumentală alcătuită dintr-un corp central, cu etaj, şi două aripi laterale simetrice, realizate în regim parter, ce cuprindeau şi primul„salon princiar”, folosit pentru primirea suveranului şi a înalţilor săi oaspeţi.
La începutul anului 1886, mica încăpere din aripa dreaptă a construcţiei (salonul princiar) a fost prelungită de Secţia de Întreţinere a. C.F.R., fiind transformată în prima „gară regală”, folosită până în anul 1940. După abdicarea şi plecarea în exil a familiei regale, spaţiul a primit o utilizare complet diferită de cea pentru care fusese conceput, fiind transformat, pe rând, în sală de proiecţie, club muncitoresc, bibliotecă, sală de dans ori în atelier de tâmplărie metalică.
Salvat de la distrugere de un grup de iubitori ai istoriei feroviare, fostul salon regal şi-a regăsit strălucirea vremurilor demult apuse, colecţia unicat de machete şi însemne feroviare amenajată în interiorul său fiind animată de forfota turiştilor ce-i trec pragul şi, mai ales, de glasurile micilor exploratori dornici să cunoască tainele lumii căilor ferate. Acesta a fost însă destinul unei singure părţi din gara construită în 1879:salonul princiar (apoi regal). Restul ansamblului a fost demolat în anul 1911, iar pe amplasamentul acestuia, Societatea „Demeter Cartner &Co.” – Bucureşti a ridicat actuala construcţie monumentală, cu amplul său hol său central şi cele două aripi laterale, care, la parter, mai găzduiesc şi astazi birourile lucrătorilor feroviari, iar la etaj păstrează o parte din vechile locuinţe ale personalului staţiei de cale ferată.
Era nevoie de această schimbare în peisajul (feroviar) al Sinaiei:clădirea de călători construită în 1879 nu mai putea prelua numărul tot mai mare de pasageri care alegeau ca destinaţie de vacanţă tânără staţiune turistică de lux. O nouă schimbare are loc în intervalul 1938-1940, dar ea nu-i priveşte pe călătorii obişnuiţi, ci pe membrii familiei regale:salonul regal, rămăşiţă a ansamblului din 1879, nu se mai ridică nici el la standardele vremii, aşa că e construită o nouă gară regală, după schiţele arhitectului Duiliu Marcu.
Clădirea – în interiorul căreia se află o valoroasă pictură murală, ce ilustrează o scenă de vânătoare voievodală, realizată de pictorul comandor de marină, Dimitrie Ştiubei – a fost folosită ca salon de primire a Regilor Carol II şi Mihai, iar între anii 1949-1965 a devenit localul clubului muncitoresc C.F.R. Şi-a recăpătat statutul de gară după 1965:până în 1990 a fost „gară prezidenţială”, iar după 1990 a început să fie prezentată prin vechiul nume de „gara regală Carol al II-lea”, fiind folosită astăzi ca salon de protocol.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog de mai jos:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2015/01/maldive.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri