Gimnaziul evanghelic, denumire actuală – Gimnaziul de Stat „Augustin Maior ” din municipiul Reghin, județul Mureș, este o școală de tradiție a orașului, ce este situată pe Strada Şcolii, la nr. 3. Este știut faptul că în Ardeal, deci și în Reghin, primele clase de elevi s-au organizat pe lângă lăcașele de cult. Anul 1848 a lasat asupra Reghinului o amprenta dureroasa având în vedere ca s-a produs un devastator incendiu în urma caruia cladirile de pe lânga biserica evanghelica au fost distruse. În anul 1853 la initiativa comunitatii sasesti se fac demersurile necesare pentru înfiintarea unei scoli reale inferioare, proiectul finalizându-se în anul 1864. Primul rector al acestei institutii scolare a fost Samuel Wilhelm Helvig, care a detinut aceasta functie pâna în anul 1906.
Sub autoritatea acestuia au fost puse cele patru clase elementare de baieti si patru clase elementare de fete, precum si scoala duminicala, cu doua clase. Pâna în anul 1883, scoala a fost cunoscuta sub numele de Gimnaziul Evanghelic de 4 clase. Cresterea numarului de elevi a determinat factorii de decizie din oras sa treaca la construirea unui nou local de scoala începând cu anul 1881. Cladirea realizata dupa modelul spatiilor scolare din marile orase a fost data în folosinta în anul 1893. In aceasta cladire functioneaza în prezent Gimnaziul de Stat „ Augustin Maior”. Dupa Marea Unire din 1918 în aceasta locatie a continuat sa functioneze o scoala confesionala evanghelica sustinuta financiar de locuitori de etnie germana din oras. Din anul 1923 scoala va functiona sub numele de Scoala medie Civila de Fete cu 4 clase. In acelasi an acest gimnaziu de fete s-a unit cu cel de baieti într-o institutie mixta de învatamânt sub conducerea lui Adolf Kinn, cu merite deosebite ca om de stiinta si pedagog.In 31 martie 1944 scoala a fost închisa pâna în decembrie acelasi an când a fost redeschisa cu învatamânt în limba româna. Aici a functionat pentru o perioada de timp Gimnaziul de Stat „Petru Maior”, care a fost închis în august 1940 ca urmare a Dictatului de la Viena.
Dupa reforma învatamântului din 1948 aceasta devine Scoala pedagogica pâna în 1956. Din 1956 a devenit Scoala de Cultura Generala, pâna în 1964 când clasele liceale vor fi transferate în noua locatie. In aceasta cladire va ramâne Scoala Generala Nr. 5, cu trei limbi de predare, româna, maghiara si germana. În 1969 ajunge Scoala Generala de 10 ani pâna în 1975. Intre anii 1975 – 1979 au fost afiliate doua clase ale primei trepte de liceu, cu profil textil si constructii. Scolii i s-a afiliat în anul scolar 1980 – 1981 Scoala de Muzica si Arte Plastice, care de la înfiintarea ei în 1959 si pâna în prezent a dat mai multi elevi pregatiti în acest domeniu. In istoria de aproape opt sute de ani a „Oraşului de pe deal”, această școală (fost gimnaziu săsesc, şcoală pedagogică, liceu) a fost şi este un punct de referinţă pentru ceea ce înseamnă învăţământul românesc. Unicitatea acestei școli este dată de faptul că are secțiile română, maghiară, germană, muzică și arte plastice și structura arondată ”Mirona”, cu profil integrat de dans sportiv și limba engleză, și cu grădiniță cu program prelungit ”Mirona”. Unitatea școlară funcţionează cu trei cicluri de învǎţǎmânt: preșcolar, primar şi gimnazial. Învǎţǎmântul primar şi gimnazial îşi desfǎşoarǎ activitatea cu un total de 54 de clase iar secţia de muzică şi arte plastice, învăţământ primar şi gimnazial, are 12 clase. Totalul elevilor școlii în anul școlar 2016 - 2017 a fost de 1411 elevi.
Augustin Maior a fost un fizician, pedagog și inventator român, care s-a născut la data de 22 august 1882 la Reghin și a decedat la data de 3 octombrie 1963 la Cluj. A urmat primii ani de educație școlară la Reghin, în limba germană: grădinița, școala primară și secundară, Liceul Evanghelic German. Apoi a frecventat cursurile Liceului Piarist din Târgu Mureș și ale Liceului Catolic din Budapesta, demonstrând, pe lângă ușurința de însușire a limbilor străine, și aptitudini dosebite în domeniul fizicii și matematicii. Între anii 1900 – 1904 a urmat cursurile Facultății de Mecanică a Institutului Politehnic din Budapesta. În luna noiembrie 1905 este angajat prin concurs inginer la Stația Experimentală a Poștelor din Budapesta unde, în 1906, a reușit să transmită simultan, pe o singură linie telefonică de 15 km, 5 convorbiri fără ca semnalele să interfereze. Fundamentele teoretice ale telefoniei multiple au fost publicate în 1907 în revista „Elektrotechnische Zeitschrift” și apoi, în 1914, în lucrarea „The use of High-Frequency Alternating Currents in Telegraphy, Telephony and for Power Transmission” publicată în revista “The Electrician”. După Marea Unire Augustin Maior își pune experiența sa la dispoziția autorităților române, devenind director general al Poștelor, Telegrafelor și Telefoanelor din Transilvania și Banat. Aproape simultan, în iulie 1919, a fost numit profesor titular la Universitatea din Cluj și apoi director al Institutului de Fizică Teoretică și Tehnologică al Facultății de Științe. În perioada 1929-1946 a fost și decan al facultății. În anul 2012, Augustin Maior a fost ales membru post-mortem al Academiei Române.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2015/04/buk-polonia.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri