Amenajarea Grădinii Publice din municipiul Câmpulung Muscel, județul Argeș, a început în anul 1885, după ce un incendiu a distrus prăvăliile din acea zonă și s-a încheiat în anul 1890. Era ]n mandatul primarului Istrate Rezeanu. Această grădină s-a amenajat pe locul pieței comerciale a orașului, ce a existat începând din anul 1827.
Înfințarea și existența grădinii publice muscelene este strîns legată de existența Bulevardului “Pardon”. Există informații că în anul 1883 pe acest bulevard, în fața unei terase, se organizau parade militare în zile de sărbătoare iar primăria plătea Regimentului 30 Dorobanți câte 500 de lei pentru muzica militară, în timp ce leafa primarului era doar de 250 lei.
Ceea ceea ce se petrecea în spațiul acestei terasei sugerează și existența Grădinii Publice. Se știe precis că în anul 1895 s-au instalat 25 de felinare pentru iluminare, iar îna nul 1929 gardul de lemn ce o înconjura a fost înlocuit cu unul din piatră proiectat de arhitectul D.I. Berechet.
Ca marile parcuri care se respectă și aici există o alee a personalităţilor ce cuprinde busturile unor mari personalităţi culturale precum:
- poetul Dan Barbilian (Ion Barbu), lucrare sculptată în piatră de Albeşti semnată de Alex. Deac,
- pictorul şi paşoptistul I.D. Negulici,
- istoricul C.D. Aricescu lucrare semnată de Florica Hociung;
- academicianul George Oprescu, bronz de I. Irimescu;
- scriitorul Tudor Muşatescu, bronz de D. Pasima;
- academicianul și sculptorul C. Baraschi;
- medicul și politicanul C.I. Parhon semnat de Năstase
- scriitorul și revoluționarul Nicolae Bălcescu, operă a lui Baraschi;
- istoricul, criticul de artă și academicianul George Oprescu
“Grădina Publică nu ar fi putut exista fără Bulevardul “Pardon”. Şi invers. Se spune că destinele lor, de-a lungul timpului, s-au împletit armonios. Oaza de linişte, podiumul de orchestră pentru fanfara militară, refugiu pentru pensionari şi cel mai renumit amfiteatru în aer liber pentru inegalabilele serbări cu confetti, grădina a păstrat cu grijă tainice cuvinte de iubire rostite de îndrăgostiţi. Încântaţi de ambianţa oferită de muzica militară, atât localnicii cât şi vizitatorii spuneau “merci”. Acelaşi “Merci” era rostit de-a lungul aleilor, de participanţii la serbări, atunci când “ploi” de confetti pulverizau atmosfera, acelaşi “merci” era spus tainic de domni şi domnişoare, când aveau plăcuta surpriză să primească în dar flori cu petale frumos colorate”. ( Dumitru Baciu - Lumini muscelene).
Grădina cunoscută de localnici sub numele “Mersi”a fost la început de secol locul serbarilor in aer liber, cu fanfara militara si confetti, al plimbarilor pe seara, luminate de felinare venetiene si ascunse de copaci batrani, un parc plin de flori si voie buna. Aleile cu statui ale personalitatilor muscelene si nationale, chioscul fanfarei si zidul din piatra de Albesti ( refacute de arh. Ionescu – Berechet) intareau pitorescul gradinii, iar cele patru statui de marmura reprezentand anotimpurile (donate de dr. Kretzulescu parcului bailor Kretzulescu si disparute in 2009) strajuiau intrarile laterale. Astazi, nostalgic, privim cu amar aleile betonate si chioscul gol, amenajarile din centrul parcului si lampile.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog de mai jos:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2013/07/neustadt-baden-wurttemberg-germania.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri