Un subiect rămas „tabu”, evitat sistematic chiar de „monografiile istorice” ale municipiului Deva, îl reprezintă demolările masive, demarate de „edilii” comuniști, încă din anii ’60 ai secolului trecut. Ridicată la rangul de reședință administrativă a întinsei Regiuni Hunedoara, Deva a urmat să fie supusă unui plan inițial de „modernizare”, vizându-se amenajarea noului nucleu civic, din inima orașului. Pe măsură ce proiectul centrului civic prindea contur pe planșetele arhitecților, o serie de clădiri vechi au ajuns pe „lista neagră” a demolărilor. Lucrările propriu-zise au început în anul 1960, sub zodia nefastei „epoci” a lui Gheorghiu Dej! Înștiințarea comitetului municipal al P.C.R. Deva (instituție comunistă care a suplinit rolul primăriei) a căzut ca o ghilotină asupra zecilor de familii, expropriate abuziv din centrul vechi al orașului. Bieții oameni trebuiau să-și părăsească, în cel mai scurt timp, căminele familiale, deoarece casele lor urmau să fie supuse evacuării și demolării. Nicio instanță unde să își depună nemulțimirile. Doar ochiul Securității statului, atent la orice reacție de împotrivire.
Potrivit unor surse, au existat cazuri de foști proprietari, scandalizați vădit că li s-a distrus proprietatea, față de care „organele de partid” au luat măsuri represive de anihilare, respectiv internarea și doparea excesivă a acestora în Spitalele de boli mintale de la Zam și Gătaia. Posturile radio occidentale, intens bruiate, „Vocea Americii” și „Europa Liberă”, au internaționalizat drama demolărilor abuzive din Deva și nu numai. În perioada anilor 1960-1962, lama necruțătoare a buldozerelor a ras definitiv, de pe chipul Devei, printre alte clădiri cu certă valoare istorică și clădirea Hotelului „Central”, inspirată după prototipul cafenelei bucureștene „Capșa”. Acest edificiu, cu linii arhitectonice distincte, a fost pus în operă, în anul 1900, din banii „aurarului” Moldovan de la Băița, având destinația de hotel și cafenea. Dar, ulterior, odăile sale vor fi avut și alte rosturi: oficiu protopresbiterial, sediul mișcării feministe din oraș, loc conspirativ al Siguranței Statului, post județean de telefon-telegraf ș.a. Demolată după șase decenii de viață, construcția este una din pierderile irecuperabile aparținând parimoniului urbei.Prin amplasarea, aproape exclusivă, a blocurilor de locuințe și spațiilor comerciale în „Zona zero” a orașului, se punea în practică viziunea sovietică conform căreia, „clasa muncitoare” trebuia să se afle în centrul tuturor preocupărilor, înclusiv în plan urbanistic. Era primul pas în tentativa de a transforma Deva, dintr-un „oraș al funcționarilor” într-un posibil centru muncitoresc. De altfel, în structura demografică a orașului, pătura muncitorimii devenise un actor principal, odată cu deschiderea unor obiective industriale. În plus, diriguitorii politici au observat că orașul nu avea un bulevard principal de formă rectilinie, în lungul căruia să poată fi organizate demonstrațiile populare și defilările oficiale de „1 Mai”, „23 August” și „7 Noiembrie”. Însă, noul „centru obștesc” urma să stea în umbra personalității unui mamut politic local, fiind dedicat memoriei defunctului lider politic dr. Petru Groza, fost „tovarăș de drum”, prim-ministru al țării și președinte al reprezentanței naționale, după 1945. Dovada, bulevardul principal, care trasa axa noului centru al Devei, a fost botezat „Dr. Petru Groza”! De asemenea, în același an cu inaugurarea cvartalului central (1962), în „Piața Unirii”, era dezvelită și statuia lui Groza (inspirată după modelul statuii lui Lenin), așezată pe un soclu din marmură de Carrara, chiar pe locul unde, în 1933, „shogunul” politic Groza a constituit Frontul Plugarilor. De amintit că, pentru amplasarea imensei statui, au trebuit sacrificate: busturile lui Horea, Cloșca și Crișan, un ceas cu destinație publică și un oficiu central de difuzare a presei. Inițiativa pro „grozistă” a autorităților din Deva nu era una izolată. În România anilor ’60, lui Petru Groza i se închinase o statuie, la București, operă a sculptorului Romulus Ladea, iar orașul Ștei (jud. Bihor) primise chiar numele acestuia. În Deva au urmat și alte valuri ale demolărilor care au chimbat cu totul fața orașului. Apariția unor bulevarde drepte, largi și lungi au marcat definitiv destinul vieții localnicilor. Cei mai nedreptățiți au fost locuitorii cengai și evrei ai orașului, dar în general toate casele supuse demolărilor au fost subevaluate, oamenii primind te miri ce pentru munca lor de o viață, în cel mai fericit caz o altă locuință de 1-3 camere în blocurile comuniste înalte.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog de mai jos:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2017/01/ben-ahin-belgia.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri