Liceul “Sfinții Petru și Pavel” din municipiul Ploiești, a fost una din primele instituții de învățământ liceal din oraș, o școală cu o istorie zbuciumată, cu profesori și elevi celebri. Pe la 1850 în Ploiești existau decât două școli publice, una de fete și una de băieți, și nici o școală superioară școlii primare. Este motivul pentru care, în 1862, o mână de ploieșteni inimoși, particulari și autorități, au început demersurile pentru ridicarea primei „școli medii“ din oraș. Până la înfiinţarea sa, cursuri secundare, îndeosebi de limbi străine, contabilitate, geografie, se predau la Ploieşti numai la pensionul Eliade, care era privat. Pentru început și chiar înainte de a avea un sediu, în 1864, se deschid cursurile „Gimnasiului de băeţi din Ploiesci”, la început cu o clasă de 18 elevi, la care, peste două săptămâni, se mai adaugă o clasă de 18 elevi în care se afla şi Ion Luca Caragiale, celebrul dramaturg. Gimnaziul nu avea însă clădire proprie şi funcţiona în localul Şcolii Primare de Băieţi nr. 1. Între timp, o comisie s-a ocupat de construcția efectivă a liceului, a cumpărat locul de la Ioan Bărcănescu pentru 45000 de lei, sumă din care vânzătorul a donat 3200 de lei, ca „ofrandă“ pentru viitorul gimnaziu așteptat de tot orașul.
De asemenea, de la particulari din oraș și din Capitală, inclusiv de la elevi, s-au strâns în jur de 155000 de lei. La rândul ei, primăria a alocat 73000 de lei, mănăstirile din Mislea, Vărbila și Scăieni au trimis lemn din pădurile proprii, iar mănăstirea Târgșor a contribuit cu o cantitate însemnată de var și cărămidă. Pe 31 mai 1865 se pune piatra de temelie a noului local, proiectat de arhitectul Alexandru Orăscu, execuția fiind încredințată meşterului Anghel Ioniță. Și după această dată, pe tot parcursul construcției, donațiile au curs din partea ploieștenilor, după puterile fiecăruia, iar la 1 septembrie 1866 se deschid cursurile în noul local, adică sediul actualului Muzeul de Istorie și Arheologie Prahova, din centrul orașului (actula Strada Toma Caragiu, nr.10). Școala, cu toate cele patru clase de gimnaziu, a primit numele de„Gimnasiul Sfinţii Petru şi Pavel”, acelaşi cu al celei mai vechi biserici din oraş. În 1878 s-a aprobat şi funcţionarea clasei a V-a, dar abia în toamna lui 1880, Ministerul Instrucţiei Publice a aprobat transformarea gimnaziului în „Liceul Sfinţii Petru şi Pavel”.
De aici încolo liceul cerea o clădire nouă, astfel că, în aprilie 1892, ministrul Take Ionescu solicită elaborarea unui proiect pentru construirea unui edificiu monumental, alocând şi o subvenţie anuală de 300000 lei, care să se adauge contribuţiei oraşului. Între anii 1895-1898 se construieşte localul de pe Bulevardul Independenţei după planurile arhitectului Toma Dobrescu, o clădire impunătoare, una dintre cele mai frumoase din oraș, chiar pe locul unde astăzi funcționează Colegiul Național Mihai Viteazul. La ceremonia punerii pietrei fundamentale a edificiului nou în anul 1895 este prezentă și Familia Regală – Carol I și Elisabeta – și Ministrul Instrucțiunii Publice, Take Ionescu. Printre participanți s-au mai aflat Principele Moștenitor Ferdinand cu soția, Lascăr Catargiu, Mitropolitul Primat al României – Ghenadie, Prefectul județului Prahova – Luca Elefterescu (1853- 1925), prof. C. Jennescu (1845-1911) și alții. Actul constitutiv semnat de Rege s-a așezat la temelia clădirii. Acesta a fost întocmit în trei exemplare din care unul s-a depus spre păstrare permanentă la Arhivele Statului, iar altul la arhiva Ministerului Instrucțiunii Publice. Regele a pus, cum era obiceiul, prima cărămidă folosind o mistrie de argint. În anii care au urmat, liceul a devenit unul dintre cele mai cunoscute din ţară. De numele său se lega imaginea faţadei monumentale, cu statuile celor doi Sfinţi Apostoli, uniformele cu iniţialele „L.P.P.” deasupra numărului matricol, pe peticul de catifea vişinie de pe braţul stâng. În timpul atacurilor aviaţiei americane din vara anului 1944, clădirea liceului este bombardată şi suferă grave avarii, întreaga faţadă fiind distrusă. Ploieștenii au sărit din nou în ajutorul liceului, iar după sfârşitul războiului, iniţiază o intensă campanie pentru strângere de fonduri în vederea refacerii clădirii distruse.
Din păcate însă, inflaţia şi reforma monetară din 1947 anulează suma considerabilă de bani care fusese strânsă. În mare parte distrusă de bombardamentele americane din 1944, clădirea de pe Bulevardul Independenţei, a fost reparată mai târziu, însă după gusturile comuniștilor, căpătând o faţadă în stil socialist. Mai mult, numele liceului „Sfinţii Petru şi Pavel” a fost retras de autorităţile comuniste în 1948. A fost o mare dramă pentru profesori, elevi şi absolvenţi, dar acelaşi lucru se petrecuse cu toate şcolile din ţară. Liceul a devenit Şcoala Medie nr. 1, după model sovietic, cu clase puţine și cu planuri de învăţământ sărăcite. Pentru că imobilul de pe bulevard nu mai era funcțional, liceul a fost mutat cu totul în clădirea impunătoare a Palatului Şcoalelor Comerciale proiectată de Toma Socolescu, adică în clădirea actualului Colegiul Național I.L. Caragiale. Şcoala Medie nr. 1 a devenit, în 1952, Şcoala Medie „Ion Luca Caragiale” (SMILC) şi mult mai târziu şi-a recăpătat titulatura de liceu. În 1959 a existat și propunerea ca Şcoala Medie „Ion Luca Caragiale”, succesoarea şi continuatoarea tradiţiei vechiului liceu, să se mute în vechiul local, parţial reconstruit, dar care nu mai avea nimic din monumentalitatea acestuia, demers care nu s-a concretizat. În sediul fostului Palatul al Şcoalelor Comerciale a învățat Nichita Stănescu, dar și trei viitori preşedinţi ai Academiei Române, Andrei Rădulescu, Mihai Drăgănescu și Eugen Simion. În vechea clădire a liceului de pe Bulevard, care nu mai păstrează decât o aripă din clădirea iniţială, a fost instalat pentru o vreme Institutul de Petrol şi Gaze, iar în prezent este sediul Colegiului Naţional Mihai Viteazul. După Revoluție, o serie de personalităţi, în special foşti absolvenţi, s-au angajat într-o campanie pentru reluarea denumirii de „Sfinţii Petru şi Pavel”, până în prezent fără succes.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog de mai jos:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2015/01/maldive.html
ÎȚI MULȚUMESC
-->
Răspunsuri