Biharia, în limba maghiară – Bihar, este o comună din județul Bihor care mai include și satul Cauaceu. Comuna Biharia se găseşte în partea de vest a judeţului Bihor, pe şoseaua naţională Oradea - Satu-Mare. Este traversată de calea ferată şi de drumul judeţean 191 Biharia - Marghita. Clima zonei este continental temperată, cu influenţe oceanice. Temperatura medie anuală rezultată în urma observaţiilor mai multor ani este de 10,3 o C. Precipitaţiile atmosferice sunt caracterizate prin varietate care din cauza aşezării geografice sunt atinse de o influenţă oceanică, a cărei medie anuală este de 560 mm. Vegetaţia în mare parte are caracteristicile corespunzătoare câmpiei Sunt specifice pâlcuri de păduri de foioase. Se găsesc multe specii atât în floră cât şi în faună. Aşezarea s-a format din cauza condiţiilor naturale prielnice. Localitatea propriu-zisă se găseşte la punctul de întâlnire a dealului cu câmpia.
Dealurile ce se întind spre est sunt deosebit de bune pământuri viticole. Zona este alimentată cu apă de izvoarele ce izbucnesc de pe dealuri, pârâul Cosmo, precum şi ramura denumită Crişul Mic ce se desprinde din Criş. Luminişurile sunt folosite ca teren pentru arat sau pentru păşune. Ocupaţia principală a locuitorilor este agricultura, grădinăritul. La recensământul din anul 2011 comuna număra 4205 locuitori, în creștere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 14,88%, maghiari – 80,26%, romi – 1,54% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei Biharia, astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 12,77%, romano catolici – 14,64%, reformați – 61,21%, baptiști – 4,61% și restul – nedeclarată sau altă religie. Principala atracție turistică a comunei este Cetatea Biharia. Cetatea (Castrum Byhor, astăzi ruinată) este situată la 14 km nord de Oradea, lângă satul omonim, într-o zonă de șes inundabil. Este menționată în izvoare ca fiind capitala voievodului Menumorut, care a rezistat aici 13 zile asediului maghiar (sfârșitul secolului al X-lea). Este o fortificație cu valuri de pământ (înălțimea actuală: 5-7 m), de plan dreptunghiular (115 x 150 m), înconjurată de șanțuri cu apă (late de 15-20 m). Sistemul defensiv era întregit de un mic bastion circular („cetatea fetelor”). În secolul al XI-lea aici a fost reședința unui Episcopat Romano-Catolic, mutat apoi la Oradea.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog de mai jos:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2016/12/aurolzmunster-austria.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri