Monumentul Ecaterina Teodoroiu, denumiri alternative Mausoleu sau Sarcofag, este situat în centrul municipiului Târgu-Jiu, la nord de Calea Eroilor, aproape de Biserica Sf. Voievozi, în Piața Prefecturii Gorj. Basoreliefurile de pe monument au fost sculptate de artista moldoveană Milița Petrașcu (1892 - 1976), care a fost eleva lui Brâncuși la Paris. Mausoleul, declarat monument istoric, realizat din travertin italian, cu dimensiunile 2,90 x 1,60 metri și înălțimea 2,10 metri, are forma unui sarcofag de piatră albă, pe un postament cu trei trepte, pe care este amplasat un basorelief ce prezintă scene din viața și activitatea militară a eroinei de la Jii – sublocotenentul Ecaterina Teodororiu.
Mausoleul a fost inaugurat în toamna anului 1935 în prezenţa regelui Carol al II-lea. Basoreliefurile de pe fețele laterale ale sarcofagului, sunt organizate astfel: pe fața dinspre miazăzi, apare un tablou prezentând copilăria, în cadrul vieții din satul ei natal; pe latura opusă, apare eroina, în medalion, salutată de cercetașii din care a făcut parte, ca elevă de curs secundar; celelalte două fețe ne-o înfățișează în război, pornind la atac cu plutonul și momentul final, când este dusă la locul de odihnă pe mâini pioase de soldați. În cele patru colțuri, veghează patru femei în costum național, ținând în mâini câte o cunună de lauri.
Provenită dintr-o familie modestă din Oltenia, eroina de la Jiu, Jeanne d’Arc a Romaniei, sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu a cazut, rapusa de doua gloante in piept, pe 22 august 1917, in batalia de la Varnita si Muncelu. Este prima femeie-ofiter din armata romana care si-a sacrificat viata pe campul de lupta. Avea 23 de ani si se numea, dupa registrul satului in care s-a nascut, la 17 ianuarie 1894, Vadeni (azi cartier al orasului Targu Jiu): Catalina Toderoiu. Inca din primele momente ale intrarii Romaniei in razboi a plecat din satul sau, impreuna cu fratele ei, Nicolae, pentru a se pune "la dispozitia tarii", a tarii care avea nevoie de sufletul ei si de capacitatea ei de a se implica. A fost, pentru inceput, infirmiera la Spitalul din Targu Jiu – care deservea armata romana facand parte din ceea ce se numea "cohorta de cercetasi «Domnul Tudor»", compusa exclusiv din voluntari. La 15 august 1916, ziua in care Romania a intrat in razboi, cercetasii fusesera asimilati ca serviciu auxiliar al armatei. Cateva saptamani mai tarziu, la auzul mortii fratelui sau, Nicolae, in timpul unui asalt, Catalina cere sa se inroleze ca soldat, in locul lui. I s-a refuzat de mai multe ori cererea pana cand, induplecati de staruintele, curajul si devotamentul ei, comandantii superiori cedeaza si o trimit pe front, sa lupte cu arma in mana. Este prima femeie care a luptat nemijlocit, ca militar inrolat, in linia intai. Prima din armata romana. Asemuim adeseori efortul si patriotismul ei cu cel al inaintasei sale, frantuzoaica Jeanne d’Arc. Ca si Jeanne, Catalina – Ecaterina, cum i s-a spus mai tarziu, caci numele de botez era prea "fragil" si avea nevoie sa fie botezata cu numele unei martire – a cazut si ea prizoniera la dusman. Dupa ce a parcurs alaturi de camarazii ei traseul frontului, de la Targu Jiu la Danesti, Bratuia, Floresti, Rasina, Pesteana si Tunsi, ea este prinsa de nemti si dusa in lagarul de la Targu Carbunesti. Aici insa curajul ei avea sa iasa din nou la iveala. Pandeste momentul potrivit, ucide santinela de paza si evadeaza. Este reprimita cu urale de soldati, care incepusera sa vada in ea nu o copila, ci o femeie-barbat, barbatoasa, puternica, gata, la o adica, sa le fie si lor sprijin. Catre sfarsitul anului 1916, Catalina (Ecaterina) Toderoiu (Teodoroiu) este ranita de un obuz la piciorul stang. Se vindeca (prea greu, parca, pentru nevoia ei de a-si sluji patria), iar la inceputul anului urmator revine pe front. Este momentul cand insusi Regele Ferdinand ii confera doua pretioase (si ravnite) distinctii ostasesti: Ordinul "Virtutea cercetaseasca de razboi, in aur" si Ordinul "Virtutea Militara de razboi, clasa a II-a". Din simplu soldat, cum se inrolase in august 1916, un an mai tarziu o vom regasi pe front, in fruntea plutonului pe care il comanda, ca ofiter. Armata romana pregatea o miscare ampla, pe linia Varnita-Muncelu, pentru a opri ofensiva armatei germano-austro-ungare. Plutonul Catalinei se afla si el acolo, la datorie. Era 22 august 1917 cand, conducandu-si, imbarbatandu-si oamenii, "domnisoara sublocotenent" se avanta in bataia gloantelor. "Inainte baieti, nu va lasati, sunteti cu mine!", le striga ea necontenit. Iar barbatii aceia care tinusera in mana, cu numai doi ani inainte, coase, topoare si seceri, barbatii aceia care de un an intreg lusera toate fronturile la rand, luptand pentru patria lor, ascultau de indemnurile ofiterului cu trup de codana si inima de viteaz. Doua goante dusmane au lovit-o in piept. In plin! Ecaterina Teodoroiu se prabusea secerata. Dar cu ultimele ei puteri a ridicat bratul, aratandu-le directia, si le-a strigat indemnul de lupta: "Inainte baieti, nu va lasati, sunteti cu mine! Inainte! Razbunati-ma!". Au fost ultimele cuvinte ale sublocotenentului Ecaterina Teodoroiu. Plutonul ei a razbunat-o. In acea zi, batalia a fost castigata de armata romană. Fiinta aceea plapanda, care murise eroic, a fost inmormantata pe campul de lupta. Plutonul ei a plecat mai departe, spre alta batalie care se cerea castigata. A fost înmormântată în Valea Zăbrăuciorului, pe frontul Mărăşeştilor, iar osemintele ei au fost aduse la Târgu-Jiu şi îngropate cu onorurile cuvenite pe data de 4 iunie 1921.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog;
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2015/04/strigatul-pietrei-arta-la-superlativ.html
ÎȚI MULȚUMESC!
Răspunsuri