Monumentul ing. Gheorghe Duca, (George I. Duca) amplasat în fața Gării de Nord din București, evocă personalitatea inginerului Gheorghe Duca (1847-1899) care a lucrat la construirea căii ferate Ploiești-Predeal, a portului Constanța și a deținut după 1888 funcțiile de director general al C.F.R. și de director al Școlii naționale de poduri și șosele. Totodată Gheorghe Duca a fost un reformator al învățământului politehnic (1881) și membru fondator al Societății Politehnice. A fost tatăl lui Ion Gheorghe Duca, om politic și prim-ministru al României, asasinat de legionari pe peronul Gării din Sinaia. Realizat în anul 1904 de sculptorii Dimitrie Paciunea, Filip Marin și arhitectul Ștefan Burcuș, monumentul este format dintr-un bust al inginerului Duca și un grup statuar, aflat la baza soclului, ce reprezintă o femeie cu o carte în mână și o fata care scrie inscripția de pe soclu.
Pe părțile laterale ale soclului statuii se află câte o sfera de piatră cu emblema C.F.R.-ului. Tot pe părțile laterale ale soclului sunt încastrate basoreliefuri din bronz care reprezintă scene din activitatea pedagogică a lui Gheorghe Duca. Sub bustul turnat în bronz și așezat pe un soclu de piatră, în partea superioară a soclului, este dăltuită următoarea inscripție: “Lui George I. Duca personalul căilor ferate române 1904”. Pe soclul principal, deasupra unuia dintre basoreliefuri, se află altă inscripție, cu următorul text: “Monument ridicat prin subscripția personalului C.F.R. lui G.I.Duca fost director general”. Pe partile laterale ale soclului statuii se afla cate o sfera de piatra cu emblema C.F.R. -ului.
Gheorghe I. Duca a fost un inginer, reformator al învățământului politehnic (1881), membru fondator al Societății Politehnice, care s-a născut la data de 3 februarie 1847 la Galați și a decedat la data de 7 august 1899 la București. A fost fiul generalului Ion Duca, fost ministru sub Alexandru Ioan Cuza și tatăl omului politic liberal Ion Gheorghe Duca, asasinat de legionari în anul 1939. A lucrat în învățământ ca profesor de geometrie descriptivă la Liceul Militar din Iași, apoi a fost numit în postul de director al „Școalei de Poduri și Șosele” din București. În momentul în care exploatarea căilor ferate a trecut în administrația statului, s-a format o direcție generală și un consiliu de administrație, din care va face parte și inginerul Gheorghe Duca. A fost numit director general al CFR în anul 1888, funcție pe care o va deține până în anul 1897. Ca director general a inițiat o serie de măsuri organizatorice care au condus la dezvoltarea acestei imporatante instituții pentru economia și apărarea țării. Preocupat de calificarea profesională a personalului, a înființat o școală pentru mecanici de tracțiune (1890), o școală pentru șefii de întreținere (1892) și o alta pentru manipulanți (1893). Tot el a extins relațiile internaționale ale CFR. Preocupat de problemele salariaților întocmește Statutul personalului – prin care se stabilesc drepturile la pensie, inexistente până atunci. În dorința de a îmbunătăți viața întregului personal, a creat o Casă de Ajutor Reciproc, un magazin de consum, la care salariații se puteau aproviziona pe credit și la prețuri mai reduse, o școală elementară pentru copiii salariaților din București și a construit locuințe de serviciu. În anul 1897, inginerul Gheorghe Duca a fost numit director al lucrărilor portului Constanța, unde va rămane să lucreze timp de doi ani, până la sfârșitul prematur al vieții sale.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog;
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2015/01/noyales-franta.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri