Buzău este municipiul de reședință al județului cu același nume din regiunea istorică Muntenia. Orașul se află pe malul drept al râului Buzău, în dreptul ieșirii acestuia dintre dealurile subcarpatice de curbură, într-o regiune cu climă temperată. Buzău a fost un important tîrg în Evul Mediu.La începutul secolului al XVI-lea a fost înființată Episcopia Buzăului.
Activitățile economice principale din oraș au fost comerțul și agricultura. După încheierea unei perioade de distrugeri succesive în secolele al XVII-lea – al XVIII-lea, economia Buzăului a căpătat și o importantă componentă industrială, în paralel cu dezvoltarea unui sistem de învățământ.
În această perioadă a fost construit și Palatul Comunal, clădirea emblematică a orașului, a fost amenajat Parcul Crâng, principala zonă verde și, tot atunci, Buzăul a devenit un important nod feroviar.
În perioada comunistă orașul s-a extins mult, triplându-și populația, și au fost construite numeroase fabrici, din care mare parte funcționează și astăzi, în contextul trecerii la o economie de piață. Denumirea orașului provine de la cea a râului pe al cărui mal se află. La rândul său, acesta este menționat cu numele de Μουσεος (Mouseos) într-un document în limba greacă din anul 376 e.n., ce făcea referire la martiriul lui.
Istoria scrisă a orașului începe odată cu cea a Țării Românești, statutul său de târg și punct de vamă fiind certificat de un document din timpul voievodului Dan al II-lea.
Descoperirile arheologice din culturile Gumelnița și Monteoru arată prezența omului în regiune înaintea erei creștine. În perioada medievală a existat și o cetate a Buzăului, despre care s-au păstrat doar câteva mențiuni în documente străine, iar târgul, menționat ca fiind deja existent la 1431, a devenit și sediu episcopal ortodox în secolul al XVI-lea. Începând cu secolul al XVII-lea, a început o perioadă cu numeroase lupte și invazii ce au avut loc în oraș și în jurul său.
Au avut loc și dezastre naturale (epidemii, cutremure) și toate acestea au condus la distrugerea și depopularea Buzăului. Orașul însă a fost mereu reconstruit, localnicii punând imaginea păsării Phoenix pe stema orașului, ca simbol al renașterii. În timpul primului razboi mondial Buzăul a fost ocupat de trupe germane după jumătatea lui decembrie 1916, mulți locuitori refugiindu-se de forțele de ocupație în satele din preajmă sau în Moldova.
Dezvoltarea orașului a fost frânată temporar, dar s-a reluat după război. După cel de-al doilea război mondial industrializarea Buzăului a fost accelerată forțat, populația sa triplându-se în mai puțin de 50 de ani; noii locuitori au fost aduși de autorități pentru a lucra în fabricile construite pe platforma industrială de sud, dar și în nordul orașului.
Orașul și-a schimbat profund aspectul, fiind construite cartiere muncitorești pe locul vechilor străzi comerciale, iar unele clădiri istorice dispărând, cum a fost cazul Teatrului Moldavia, al cărui rol cultural a fost preluat de „Casa de Cultură a Sindicatelor” și apoi și de Cinematograful Dacia.
Câteva dintre monumentele istorice ale orașului sunt:
- Casa Vergu-Mănăilă, una din cele mai vechi clădiri din Buzău, datează din anii 1780. Este singura clădire din vremea distrugerilor Buzăului (secolele al XVII-lea – al XVIII-lea). Azi adăpostește colecția de etnografie și artă populară a Muzeului Județean
- Ansamblul bisericii „Nașterea Maicii Domnului” (denumită popular biserica Greci, sau biserica Neguțători, datând de la 1649), format din biserica propriu-zisă și turnul-clopotniță;
- Clădirea Tribunalului (secolul al XX-lea);
- Biserica Buna Vestire, a fostei mănăstiri „a Banului” (secolul al XVI-lea);
- Ansamblul bisericii Adormirea Maicii Domnului din cartierul Broșteni – datată 1790
- Ansamblul Episcopia Buzăului cuprinzând Catedrala Adormirea Maicii Domnului (1649), paraclisul (1841), palatul episcopal (secolul al XVII-lea), seminarul vechi (1838), cancelaria (secolul al XIX-lea), turnul-clopotniță și zidul de incintă (secolul al XVIII-lea);
- Biblioteca județeană Vasile Voiculescu – 1914
- Palatul comunal (sediul Primăriei) – 1899 – 1903.
Alte monumente istorice de interes local sunt:
- Sinagoga
- Ansamblul străzii Cuza Vodă
- Parcul Crâng
- Conacul Alexandru Marghiloman
- Hotelul Coroana
- Clădirea Colegiului Național B.P.Hașdeu
- Clădirea Colegiului Național Mihai Eminescu
- Casa în care a locuit Hortensia Papadat Bengescu
- câteva monumnete funerare din Cimitirul Dumbrava, între care și replica statuii „Rugăciune” realizate de Constantin Brâncuși.
La recensământul din anul 2011 municpiul număra 115494 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 134227 locuitori) dintre care: români – 88,42%, romi – 4,73% și restul – necunoscută sau altă etnie.
Componența confesională a municipiului Buzău astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 91,98% și restul – nedeclarată sau altă religie. Buzău este un important nod feroviar, legând București și Ploiești de Focșani,Galați și Constanța.
Gara din oraș a fost deschisă în 1872, împreună cu calea ferată București – Galați.
O ramificație a acestei căi ferate, de la Buzău la Mărășești a fost deschisă după câțiva ani, pe 13 iunie 1881, devenind prima cale ferată proiectată de ingineri români. Linia Buzău – Nehoiașu, deschisă în 1908, leagă Buzău de multe din localitățile de pe Valea Buzăului, inclusiv de orașele Nehoiu și Pătârlagele.
Prin municipiul Buzău trece șoseaua națională DN2 (parte din drumul european E85), care leagă orașul spre sud cu Bucureștiul și spre nord cu orașele importante din Moldova.
Lângă Buzău, din acesta se ramifică șoseaua națională DN1B (drumul european E577), care îl leagă de Ploiești, iar în nordul orașului, din DN2 se ramifică DN10 care traversează Munții Carpați pe la curbura sud-estică a acestora prin Pasul Buzău către Brașov.
De asemenea, prin sudul orașului trece șoseaua județeană DN2B, care se ramifică din DN2 în comuna vecină Costești și duce spre est la Galați și la Brăila.
Enumăr mai jos câteva dintre personalitățile române mai cunoscute care s-au născut sau au locuit vremelnic în aces oraș:
- George Emil Palde – cercetător biolog, laureat al Premiuui Nobel pentru Medicină
- Ion Luca Caragiale – dramaturg
- Constantin Brâncuși – sculptor
- Vasile Voculescu – scriitor
- Vasile Cârlova – poet
- George Ciprian – dramaturg
- Pamfil Șeicaru – jurnalist al perioadei interbelice
- Margareta Steriana - pictoriță, scriitoare și traducătoare
- Laurențiu Cazan – solist de muzică
- Mihaela Runceanu – solistă de muzică
- George Banu – critic de teatru, stabilit la Paris
- Laurențiu Ulici – critic literar
- Adelin Petrișor - jurnalist
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog de mai jos:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2015/10/bavikhove-olanda.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri