Siret (în limba germană - Sereth, în limba poloneză - Seret, în limba maghiară - Szeretvásár, în limba ucraineană - Серет, este un oraș din județul Suceava, care include și localitățile: Mănăstioara și Pădureni. Siret este unul dintre cele mai vechi orașe din România, care precede formarea statului feudal Moldova, fiind a fost a doua capitală a Moldovei (după Baia), în a doua jumătate a secolului al XIV-lea.
Prima atestare documentară a localității Siret datează din anul 1339, în portulanul lui Angelio Dulcert. Orașul este cunoscut și ca un important punct de frontieră pe granița de nord a României, către Ucraina. Orașul Siret este situat în extremitatea nord-estică a județului, pe malul drept al râului Siret, în imediata apropiere de intrarea sa pe teritoriul României. Orașul se află în regiunea extracarpatică a Bucovinei, într-o zonă de deal și podiș, în partea de nord a podișului Dragomirnei, cu o înălțime medie de 450 m și aspect vălurit.
Solurile sunt în principal cernoziomuri levigate și argiloiluviale brune și podzolice, pretabile agriculturii intensive, iar, pe malurile râurilor, aluviale. Înspre râul Siret, care străbate orașul pe mai mult de 8 km, se constată fenomene de eroziune. În dreptul orașului, râul are pe malul stâng o vale foarte largă, de circa 4 km, prielnică agriculturii.
În acest scop, s-au realizat lucrări de hidroameliorații. La est de oraș, pe cursul râului Siret a fost amenajat la sfârșitul anilor '80 lacul de acumulare Rogojești, închis de un baraj de pământ omogen, prevăzut cu un evacuator de beton tip stăvilar. Suprafața sa este de 850 hectare, iar adâncimea maximă atinge 8 metri.
Clima zonei este una temperat-continentală. Media anuală de temperatură este de 8 °C. În general, flora din jurul orașului a fost sacrificată pentru agricultură. Răzleț se întâlnesc pâlcuri de foioase, în special făgete, iar pe malurile râurilor – sălcii, plopi și arini. Diverse specii de flori de câmp sunt ocrotite de lege. În oraș se găsește un exemplar din arborele pagodelor. Fauna locală constă din rozătoare de câmp, vulpi, mistreți și diferite păsări. În râul Siret, dar mai ales în acumularea Rogojești, se găsesc diverși pești (crap, biban, știucă, morun, clean, mreană, lin, oblete, caras, babușcă etc.)
La recensământul din anul 2021 orașul număra 6708 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2011 – 7976 locuitori) dintre care: români – 82,99%, ucraineni – 1,19% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența etnică a orașului sucevean Siret astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 73,78%, romano catolici – 5,1%, penticostali – 2,25%, greco catolici – 1,85% și restul – nedeclarată sau altă religie.
La recensământul din 1930 orașul avea următoarea componență etnică: români – 43,43%, germani – 16,72%, evrei – 21,25%, ruteni – 10,2%, polonezi – 3,03%, ruși – 4,66% și restul – altă etnie. În urma cercetărilor arheologice efectuate în perimetrul urban al localității Siret s-au descoperit dovezi de locuire permanentă începând din neolitic. Numărul de locuințe identificate precum și alte vestigii arheologice au dus la concluzia că în această zonă a existat permanent o localitate cu un număr semnificativ de locuitori.
În perioada 1211-1225, pe unul din dealurile de lângă Siret a fost înălțată o fortăreață de către Ordinul Cavalerilor Teutoni ce a fost distrusă de către tătari în anul 1241. În 1326 este menționată existența la Siret a unei mănăstiri franciscane cu hramul Trupul Domnului, în care sunt înmormântați probabil în același an doi călugări franciscani polonezi uciși de lituanieni.
Orașul Siret a fost capitala Moldovei în următoarele perioade:
- 1354 - 1358 în timpul domniei principelui Sas Vodă
- 1359 - 1365 în timpul domniei principelui Bogdan I
- 1365 - 1373 în timpul domniei principelui Lațcu Vodă
- 1375 - 1388 îm timpul domniei lui Petru I Mușat
În 1371 este înființată Episcopia Romano-Catolică de Siret, prima episcopie ecumenică romano-catolică din Moldova. Episcop este numit Andrei de Cracovia, confesor al reginei Elisabeta de Ungaria, sora regelui Cazimir al Poloniei. În 1391 este depus la Biserica romano catolică din Siret un corporaliu făcător de minuni, transformând localitatea într-un important centru de pelerinaj atât pentru credincioșii romano-catolici cât și pentru cei ortodocși. Din 1395 încep să fie înființate școli pe lângă bisericile ortodoxe din Siret.
Din perioada 1600-1750 datează probabil cimitirul evreiesc vechi, unul dintre cele mai vechi cimitire evreiești din Europa. În anul 1770 orașul este ocupat de armatele rusești care aduc cu ele o puternică molimă de holeră, care are ca efect moartea sau la plecarea din localitate a majorității locuitorilor. La recensământul din 1775 s-a consemnat că în Siret mai trăiau doar 72 de familii. Tot în acest an orașul Siret împreună cu regiunea geografică cunoscută sub denumirea de Bucovina este încorporat în Imperiul Habsburgic, fiind astfel încurajată emigrația în această regiune.
În 1781se înființează la Siret o școală primară germană de băieți și fete, iar un an mai târziu este înființată Comisia pentru delimitarea proprietăților din orașul Siret. În anul 1786 Siret devine reședință de județ și administrează un teritoriu care cuprinde localitatea Siret și 35 de sate.
În același an, în urma unui recensământ s-a stabilit că orașul număra 1.800 de locuitori, majoritatea emigranți stabiliți în Siret. În 1828 este construită primăria veche, clădire care există și în momentul de față. În anul 1849 este instituit Ducatul Bucovinei, ca parte a Imperiului Austriac. În acest fel, Bucovina capătă o largă autonomie și se poate autoguverna.
În 1863 căpitanul austriac Joseph von Gutter, localnic, contribuie la apariția Societății muzeului din Siret, o societate de istorie și arheologie. În urma unui recensământ, în 1869, orașul Siret număra 6.484 de locuitori, dintre care: 30% români, 28% evrei, 25% germani și 16% ucraineni. Este menționată existența „Clubului Român” (1870) care avea o secție literară, una muzicală și o sală de lectură. În 1871, Societatea muzeului din Siret realizează prima colecție arheologică din Bucovina.
În 1905 este construit un edificiu în care a funcționat Judecătoria Siret. Clădirea există și în prezent, în ea funcționând Spitalul Orășenesc Siret. În 1908 este ridicată o clădire în care a funcționat prefectura. Clădirea există și astăzi, ea adăpostind Spitalul de Psihiatrie Siret. În martie 1918 în oraș au intrat trupele austriece, iar în noiembrie trupele românești.
Ca urmare a capitulării armatei austriece exista pericolul ca această regiune să fie ocupată de ruși. Astfel, tot în noiembrie 1918, trei delegați din Siret participă la Congresul General al Bucovinei care hotărăște reîntoarcerea acestei regiuni în granițele României. În 1919 reprezentanții comunităților evreiești și germane din Siret recunosc unirea Bucovinei cu România.
În anul 1930 situația pe plan economico-social a orașului Siret se prezintă astfel: localitatea are 7.397 de locuitori, industria este reprezentată de două mori cu aburi, o fabrică de bere, o tăbăcărie, patru fabrici de cărămizi, ateliere de dogărie și curelărie, există un liceu de băieți, două școli primare și două grădinițe de copii, un cinematograf, două bănci (Banca Comercială Sireteană și Banca Gospodarilor), trei biserici ortodoxe, o biserică greco-catolică, o biserică romano-catolică, o biserică evanghelico-luterană, două sinagogi, șapte case de rugăciune evreiești, o casă de rugăciune a creștinilor după Evanghelie, un protopopiat ortodox.
De asemenea orașul dispune de gară, primărie, prefectură, judecătorie de ocol, percepție fiscală, serviciu sanitar, serviciu veterinar, notar public, poliție, oficiu poștal, oficiu telefonic.La data de 28 iunie 1940, în urma unui ultimatum adresat de Rusia, România își retrage armata și administrația din nordul provinciei Bucovina, iar granița dintre cele două state este stabilită în apropierea orașului Siret, loc în care se află și astăzi. În zilele următoare 200.000 de persoane din nordul Bucovinei s-au refugiat în România.
După înființarea Republicii Populare Române, orașul Siret este inclus în programele de dezvoltare ale statului socialist. Sunt construite cartiere de blocuri după standardele comuniste și sunt înființate fabrici cu activitate preponderent în industria textilă și alimentară. După Revoluția din 1989, pentru Siret urmează o perioadă dificilă din punct de vedere economic. Toate fabricile construite în perioada comunistă își închid porțile în decursul câtorva ani. Începând cu anul 2000 orașul începe să se revigoreze economic ca urmare a sosirii unor investitori străini în zonă.
Enumăr mai jos câteva dintre obiectivele turistice ale acestui oraș:
- Biserica Sfânta Treime – Siret - construită de Sas Vodă în perioada 1354-1358, fiind considerată una dintre cele mai vechi biserici de piatră din Moldova și prima construită după planul triconc, de tip bizantin.
- Biserica Naștera Sfântului IoanBbotezătorul – Siret – construită în jurul anului 1370 de domnița Margareta Mușat (mama voievodului Petru I Mușat) și refăcută în jurul anului 1673
- Biserica Sfântul Onufrie – Mănăstioara - construită în anul 1673
- Biserica romano catolică Nașterea Sfintei Fecioare Maria – Siret - construită în perioada 1816-1824
- Biserica greco catolică Schimbarea la față – Siret - construită în anul 1908
- Biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena – Siret - construită în perioada 1934-1936 ca biserică evanghelică, în prezent este folosită de comunitatea ortodoxă
- Biserica de lemn Sfântul Dumitru – Sbierenilor – Mănăstioara -construită în jurul anului 1730 de Ioan Sbiera
- Templul Mare – Siret - construit în anul 1840
- Hanul – Siret - construit la sfârșitul secolului al XIX-lea.
- Școala generală Margareta Mușat – Siret - construită în anul 1875.
- Gara veche - Siret – construită în anul 1898, în prezent autogară.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2014/10/aviz-portugalia.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri