Palatul Manissalian a fost o frumoasă clădire din municipiul Constanța, atinsă de bombardamentele rusești în cel de-al doilea război mondial și apoi demolată. Ea a fost construită de omul de afaceri armean Armenac Manissalian, care mai avea și un frate - Kevork. Armenac Manissalian a fost un miliardar al acelor vremuri care se ocupa cu exportul de cereale. Deoarece șlepurile sale, încarcate cu grane s-au impotmolit pe Dunărea inghețata (anul 1928), iar cerealele sale n-au putut ajunge la Viena, si-a pierdut aproape toata averea si a fost nevoit sa-si vanda proprietatea, care a devenit ulterior sediul Camerei de Comert din Constanta. Pe terenul rezultat în urma demolării construcției a fost edificat ceva mai tarziu blocul SNC, una dintre primele investitii post-belice din Constanta, în stil cubist (Bulevardul Elisabeta colț cu Strada Revoluției din 1989). Edificiul era o capodopera arhiecturala, operă a arhitectului Ion D. Berindei. Construit in stil eclectic, în anul 1904, imobilul cu doua etaje se prezenta sub forma unui monovolum tesit la colt, cu o dipunere riguroasa a golurilor pe verticala, dar marcat grafic pe orizontala de asize (straturi orizontale de zidarie despartite cu nuturi / rosturi), dar si de un brau iesit intre parter si etajul 1, de placile in consola ce sustin balcoanele frantuzesti, de rezalitul de deasupra etajului 2 si de aticul de deasupra acestuia.
Arhitectul a creionat ferestre generoase, foarte inalte, cu parapetul jos (intre 20 si 40 cm.) la parter si etajul 1, iar la etajul 2 - balcoane frantuzesti (cu o latime de maxim 40 cm., acestea se intindeau doar pe lungimea usii si au balustrada din fier forjat). Aticul traforat cu balustri, era destul de inalt pentru a acunde panta destul de mica a acoperisului si de a da senzatia de terasa. Bovindoul (iesirea in consola a casei) ce termina casa pe latura de nord a b-dului Regina Elisabeta echilibra compozitia fatadelor. Ferestrele si usile aveau ancadramente late si cu ornamentatii la partea superioara. Un gard destul de scund (40 cm.) din piatra si fier forjat, lasa sa se vada cladirea in toata splendoarea ei. Si in interior construcția era foarte luxoasa. Incaperile corespondau intre ele cu usi late, glazvanduri sau chiar goluri arcuite; camerele erau pavoazate cu lambriuri de lemn de 1,50 sau chiar 1,80m inaltime, cu brauri si stucaturi orizontale, iar in unele camere, chiar tavanul era lambrizat in relief, bogat ornamentat. Perdoselile de marmura, mozaic venetian, parchet cu figuri geometrice, covoare deosebite, mobilierul de epoca si tablouri valoroase completau acesta atmosfera de adevarat palat.
Armenac (Armeneag) Manissalian (1875-1934), a fost un comerciant turc de fel din Angora. Acest om de afaceri rămâne în memoria constănțenilor ca acel armean care și-a dedicat viața actelor umanitare. Este omul care a salvat de la o tragedie cumplită peste 2000 de armeni, ocupându-se îndeaproape de cazarea refugiaților armeni, intervenind pe lângă primul ministru Ionel I.C. Brătianu. Tot el a înființat la București un spital cu 250 de paturi, la București, și la Strunga, un orfelinat, la Strunga, pentru 200 de copii. El a fost președintele Uniunii Armenilor din România și a înființat în anul 1924 revista de cultură „Ararat“.
***
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog de mai jos:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2014/11/albatana-spania.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri