Parcul Copou (Grădina Copou) este cel mai vechi parc din Iași, situat pe dealul Copou, fiind cel mai mare parc urban din zona centrală și de nord a orașului. Contribuind semnificativ la calitatea aerului și la menținerea biodiversității locale, vegetația sa este majoritar arboricolă, cu o compoziție peisagistică apreciată pentru frumusețe, echilibru și valoare ecoprotectivă. Fondul principal este compus din tei, frasin și arșar, complementat de prezența a trei tipuri de arbuști: forsiția, iasomia și lilicaul. Peisajele specifice grădinii includ un triplu aliniament de tisă pe latura estică, o pădurice de molid la nord și aliniamente de chiparos californian și de Thuja gigantea de-a lungul parterului central. Vegetația sa constituie o zonă de habitat natural pentru diverse specii de animale, în special veverițe și păsări.
Parcul datează din prima jumătate a secolului al XIX-lea, amenajarea sa începând în anii 1833-1834 sub domnia lui Mihail Sturza. În centrul parcului este situat unul dintre cele mai vechi monumente din istoria modernă a țării, Obeliscul cu lei, ridicat după planurile lui Gheorghe Asachi, în cinstea domnitorului moldovean și a puterilor suzerane și protectoare sub a căror influență se aflau Principatele Române. Grădina – dominată de tei ale căror flori sunt un simbol recurent în poezia eminesciană, găzduiește Teiul lui Eminescu și un muzeu închinat poetului. Parcul se întinde pe o suprafață relativ rectangulară, însumând astăzi aproximativ 10 hectare. Este limitat la sud de aleea Copou, la est de bulevardul Carol I, la nord de strada Aurora și la vest de strada Macazului.
Gardul principal al incintei, cât și monumentul obeliscului, sunt construite din piatră de Șcheia. Zona este gestionată de serviciile publice ale municipalității ieșene, prin firma „S.C. Servicii Publice Iași S.A” (fosta Direcție de Servicii Publice Municipale a Primăriei Iași) (secția „Spații Verzi”). Paza este asigurată de Poliția Locală (Secția 2) și de gardienii publici ai Serviciul Public Județean de Pază și Protecție (obiectiv principal, Muzeul „Mihai Eminescu”). Zona deluroasă a Copoului era o destinație de plimbare și recreere pentru boierii și negustorii din Iași încă din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, existând mențiuni istorice că în această perioadă zona era frecventată de domnitorii țării. În anul 1752 Matei Ghica „a ridicat un foișor desfătător și măreț în locul numit Copou, lângă Iași, pentru a se recrea după numeroasele sale preocupări”. Ulterior, în primele decenii ale secolului al XIX-lea, mărturiile vizitatorilor Iașiului indică faptul că orașul era plin de grădini superbe.
Aceste proprietăți erau însă private și accesibile în general unui cerc restrâns de apropiați ai proprietarilor. Spre mijlocul secolului se observă o tendință de amenajare a unor spații verzi publice, a căror întreținere cădea, în virtutea noilor reglementări ale Regulamentului Organic, în sarcina municipalității. La 26 octombrie 1834 se propunea ca la Copou să se „înalțe un monument spre aducere aminte de ziua de 26 august (1834)”, marcând inaugurarea lui Mihail Sturza ca domn al Moldovei. Deși inițiativa exista în planurile Eforiei Iași încă din 1833, hotărârea oficială de a înființa o grădină publică în Copou o ia Mihail Sturza. La 23 aprilie 1835, în urma discuțiilor între municipalitate și Biserica Catolică, aceasta din urmă a donat Eforiei Iași un teren în suprafață de 142 stânjeni (circa 11.700 m²), pentru a înființa o grădină publică.
Deoarece această suprafață era prea mică pentru a deveni un parc și profitând de faptul că terenurile învecinate nu erau împrejmuite sau cultivate, administrația locală a întocmit planurile grădinii și a început acțiunile de împrejmuire fără a consulta ceilalți proprietari din zonă, pentru ca până la urmă să le cumpere. În februarie 1852 suprafața totală a terenului atribuit Parcului Copou de Eforia Iași se ridica la circa 38.500 „stânjeni cvadrați”, sau 190.173 m² (circa 19 hectare). La 8 noiembrie 1834 s-a pus piatra de temelie a Obeliscului cu lei, monument a cărui finalizare i-a fost încredințată lui Gheorghe Asachi. În ianuarie 1835 Eforia Iași a încheiat un contract pe 15 ani cu antreprenorul Neculai Privileghie. Acesta se angaja „a face Grădină Publică la Copou pe locul unde se află făcut pavilionul la prilejul întronării și pe cât se găsăști astăzi încongiurată cu șanț această grădină”.
Din 1847 s-a început organizarea destul de frecventă în Grădina Copou a diverse reprezentații, jocuri de societate, dar și a impresionante spectacole de artificii. În 1851 s-a finalizat în incinta parcului o „florărie” (seră), cu scopul conservării florilor și pentru „osebite răsaduri”. Tot acum s-a construit în parc un carusel cu cai de lemn (operă a lui „Cranțelberg”, mai exact austriacul Adolf Kranzberger) și un bufet de lemn. Un an mai târziu afacerea a fost preluată de căminarul Vasile Gafencu, care a constatat că în jurul bufetului este multă „necurățenie” și a solicitat o aprobare pentru a construi un bufet de cărămidă. În 1852 domnitorul Grigore Ghica a împrejmuit parțial terenul cu un grilaj de fier. În această perioadă, parcul devenise deja o locație populară, unde „se adunau toate clasele capitalei spre plăcută petrecere, în mijlocul frumuseții naturii și a armoniei produse de banda (fanfara) militară”.
În 1860 ministrul de interne Mihail Kogălniceanu a dispus pentru prima dată luminarea parcului cu felinare („fânare”), licitație câștigată în vară și finalizată în august de Simon Iosipovici, care a fost îndrumat să folosească stâlpi și felinare similare cu cele de pe străzile orașului. În același an s-a amenajat un loc special pentru adăpostirea în parc a trei căprioare sălbatice, oferite de soția domnitorului, Elena Cuza. Spre sfârșitul secolului, parcul era îngrijit frecvent, băncile vopsite regulat, iar florile protejate iarna în sere. Aleile erau ample, permițând intrările inclusiv cu trăsura. Au fost, de asemenea, construite alei întortocheate și înguste, după modelul britanic, care erau frecventate de îndrăgostiți și de persoane mai solitare. Din cauza politicii de sistematizare din vremea comunismului, suprafața parcului a scăzut, ajungând la circa 10 hectare (jumătate din suprafața originală).În perioada postdecembristă întreținerea și dezvoltarea parcului a intrat într-o perioadă de stagnare.
Principalele monumente culturale ale parcului Copou sunt:
- Obeliscul cu lei
- Muzeul Mihai Eminescu
- Casa de cultură “Mihai Ursachi”
- Busturi: Mihai Eminescu, Ion Creangă, Veronicăi Micle, Costache Negruzzi, Iacob Negruzzi, Gheorghe Panaitescu-Bardasare, Constantin Daniel Stahi, Nicolae Gane și Barbu Ștefănescu-Delavrancea.
- Monumente: George Topârceanu, Ion Luca Caragiale, Emanoil Panaiteanu-Bardasare, Octav Băncilă, Ciprian Porumbescu și Grigore Vieru.
Parcul este renumit și datorită unor existenței unor arbori notabili:
- Telui lui Mihai Eminescu,
- Teiul haiducilor – un tei argintiu cu o vârstă de aproximativ 430 de ani, situat la nord de Muzeul „Mihai Eminescu”.
- Un arțar cu o vârstă de aproximativ 300 de ani situat la periferia sudică a parcului, în apropiere de fostul turn pentru parașutism.
- Cinci frasini cu o vârste cuprinse între 255 și 165 de ani, se găsesc la periferia sudică a parcului, în apropiere de fostul turn pentru parașutism.
- Un frasin cu o vârstă de aproximativ 225 de ani se află într-o poziție excentrică față de aliniamentul din axul central al parcului.
Începând cu iunie 2015 parcul a devenit o destinație principală pentru activitățile culturale dintre care le amintesc pe cele mai importante:
- Festivalul Florilor de Tei - eveniment lansat cu sprijinul primăriei
- Festivalul Luminii - organizat de Cercetașii Româ
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog;
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2017/10/baumgarten-austria.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri