În fiecare an, la data de 15 august, locuitorii municpiului Piatra Neamț aniversează inaugurarea frumosului parc de pe masivul Cozla, una dintre realizările lui Nicu N. Albu, considerat cel mai bun primar al orașului Piatra-Neamț din toate timpurile. La 15 august 1904, a avut loc deschiderea oficială a parcului cozla pentru public.
Nicu N. Albu, primar, prefect, deputat sau senator, a avut contribuiții decisive în ceea ce privește dezvoltarea economică a orașului și a ținutului Neamț. A construit șosele și poduri, a tăiat sau refăcut străzi, a introdus iluminatul electric, a corectat și modernizat cursul năbădăioaselor râuri, a ridicat școli și primării, a plantat păduri.
Spiritul administrativ al lui Nicu N. Albu a determinat realizarea căii ferate Bacău - Piatra-Neamț și modernizarea întregului oraș. Cea mai mare realizare a lui Nicu N. Albu rămâne Parcul Cozla. Lucrările de pe versantul vestic al Cozlei, prăbuşit în urma ploilor diluviene de la sfârşit de secol XIX (30 spre 31 mai 1897), au durat trei ani.
Totul a început la inițiativa sa ca prefect al județului. În realizarea proiectului au fost consultați specialiști în domeniu din mai multe țări europene (Austria, Elveția, Germania și Suedia). Din partea locului s-au implicat în echipa coordonată de însuși Nicu N. Albu, ing. silvic Dumitru Borș, arh. I.Vidacov, autorul pavilioanelor și construcțiilor din viitorul parc inspirate în documentarea făcută la Slănic Moldova, inginerii N. Niculescu (de la căi ferate), Th. Galeriu, Mihai Anania, realizatorul pepenierei și școlii de plantație din zona Tarcăului, o parte din puieți au fost aduși de la pepeniera de la Cioara (Ialomița) de Marin Preotu, brigadier silvic.
Toți au studiat realizările similare din diferite zone ale țării.Arhivele consemnează, de asemenea, aducerea, în semn de omagiu, de brazi şi pini ornamentali de la Serele Regale din preajma Castelului Peleş de la Sinaia. Nu trebuie uitată contribuția locuitorilor de pe Valea Muntelui, ajutați pe parcursul celor trei ani de punere în operă a proiectului, de numeroși cetățeni ai urbei. S-a lucrat, mai ales, în anotimpurile propice unor astfel de lucrări silvice, primăvara și toamna, activitatea nefiind deloc ușoară.
Versantul era golit de stratul vegetal spălat de ape. Realizarea lucrărilor hidrotehnice făcute la acea dată, subteran și la suprafață, șanțuri, ziduri, alei, poteci, șoseaua ș.a. rezistă și în zilele noastre, ele fiind făcute la standardele europene ale timpului. În ședința Consiliului Local dinaintea inaugurării parcului, Nicu N. Albu a refuzat categoric propunerea viceprimarului, Dimitrie Hogea, ca parcul să-i poarte numele.
Abia în 1921, parcul a primit numele său cu intrarea pe frumoasa Str. Ştefan cel Mare. La trecerea în nefiinţă, Nicu N. Albu, care fusese prefect, primar, deputat şi senator, era un cetăţean onorabil, fără o avere deosebită.
Bustul lui Nicu N. Albu a fost dezvelit la 30 septembrie1923 în prezenţa unor vip-uri naţionale. Însuşi, liderul liberal Ionel I. C. Brătianu, a ţinut aici un emoţionant discurs. Clădirile şi alte amenajări, înmulţite în timp, prin diverse locuri ale parcului, dau farmec deosebit oazei de linişte, odihnă sau petrecere a timpului. Pe platoul de jos s-a amenajat și un punct zoologic. Atracția principală fiind ursul Vasile.
O fotografie în faţa grotei, constituia o amintire de neuitat pentru oricine păşea prin parc, mai ales pentru cei din afara oraşului. În duminicile estivale, parcul răsuna de acordurile muzicii de fanfară. Membrii formaţiei stăteau în elegantul pavilion special destinat, fiind admiraţi şi pentru frumoasele lor uniforme. Bărbaţii apreciau cochetul Pavilion central cu teatru de vară şi cazinou sau Bufetul de jos (1926), unde berea era rece şi bună. Din cauze necunoscute, pavilionul a fost devastat de flăcări la 11 iunie 1924.
Mamele şi copiii lor veneau pentru un cataif sau ecler, proaspete, fără e-uri sau alţi coloranţi întâlniţi din belşug în produsele contemporanilor. Pe acelaşi loc, s-au ridicat, mai târziu, actualele Colibe ale Haiducilor de către haiducii de stat ai timpurilor comuniste. Apoi, altfel de haiduci, încearcă să fie la înălţimea exigenţelor actuale. De la Colibe începe urcușul.
Oprirea la Rond este primul popas binevenit. De aici, oraşul se vede perfect indiferent de anotimp, cu excepţia rarelor zile când ceaţa învăluie totul de parcă eşti pe altă lume. O lume à la Calistrat Hogaş. Urmează atacarea aleii spre Cercul Gospodinelor, de pe pe platoul sudic al Cozlei.Amplasat cu deschiderea spre oraş şi munţi, Cercul Gospodinelor, odinioară celebru prin concursurile de dulceţuri din perioada interbelică, a fost numit așa la 28 iunie 1926, din iniţiativa Eugeniei Popovici (8 iunie 1884-1965).
Erai aşteptat acloo cu bucate gustoase, ecologice (găselniţă contemporană de mare efect publicitar!) de la pui la ceaun cu mujdei, sarmale, tochitură vânătorească până la legendarele poale în brâu! Acum, vizitarea Cozlei este uşurată de elegantele telegondole, care oferă, pe lângă comoditate, imagini de sus greu de uitat ale municipiului Piatra-Neamţ. Asta nu ne împiedică să rămânem pe veci adepţii urcuşului per pedes pe aleile şerpuite ale parcului. SURSA – NET: https://blogulluigabu.blogspot.com/2014/08/parcul-cozla-piatra-neamt.html
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog de mai jos:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2015/01/savigliano-italia.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri