Podul Senatului, alte denumiri - Piața Senatului, Piața Operetei sau Piața Splaiului, denumire actuală - Piața Națiunilor Unite, este un loc (zonă) din centrul municipiului București. Zona este reprezentată de intersecția Bulevardului Națiunile Unite cu Calea Victoriei și Splaiul Independenței. Dar de ce s-a numit timp de câteva decenii Piaţa Senatului? A fost vreodatǎ aici Senatul României ? Nicidecum. Este vorba doar de un proiect niciodatǎ dus pânǎ la capǎt. Pe vechiul loc al Palatului Cnatcauzino – Brîncoveanu, de pe malul râului Dâmbovița urma să se ridice Palatul Senatului României. S-a organizat un concurs de proiecte pentru acest edificiu public şi a câştigat cel al arhitecţilor D.Maimarolu şi E.Doneaud (aceiaşi care, în acei ani întocmeau şi proiectul pentru Palatul Cercului Militar). În 1912, s-au turnat fundaţiile, dar lucrǎrile s-au oprit din lipsa fondurilor. A început Primul Rǎzboi Mondial. Apoi, lucrǎrile la Senat sunt reluate, este ridicat şi parterul, dar apar alte prioritǎţi şi bani pentru continuarea construcţiei nu mai sunt. Aşa încat, Senatul şi-a desfǎşurat şedinţele într-un local din Bulevardul Elisabeta, azi la nr.45, aşezat pe colţul cu strada Anghel Saligny. Într-o imagine aerianǎ din anii ‘20, se vede structura poligonalǎ a fundaţiei viitorului Senat, alǎturi de Tribunal şi de Palatul Justiţiei.
La începutul anilor ’30 lucrǎrile fuseserǎ sistate, viitorul palat devenise refugiu al hoţilor şi vagabonzilor, dar în 1938 „temelia cea mare a Senatului” a fost salubrizatǎ şi aici s-a deschis o expoziţie de carte. Apoi la “Senat” a fost amenajat Cinematograful Gioconda. La sfârşitul anilor ’50, chiar pe vechile fundaţii ale Senatului, s-a construit blocul turn care a pǎstrat numele “Gioconda”. Coloanele exterioare ale blocului amintesc de construcţia iniţialǎ; se recunosc traveele “Senatului”. În anii ’80, acest mal al Dâmboviţei a ajuns de nerecunoscut: ambiţiile faraonice ale “conducǎtorului” au mǎturat, de la Palatul de Justiţie pânǎ spre strada Haşdeu, toate clǎdirile, inclusiv Biserica Sf. Spiridon Vechi şi Opereta. În loc, au fost puse blocuri imense, având, poate, ca model, pe cele din centrul Phenianului. În anii '20, au fost construite cele două blocuri cu gloriete care au rămas simbolice pentru zona Pieţei Operetei: Agricola foncieră, pe Calea Victoriei nr. 2, proiectată de arh. Paul Smărăndescu şi Societatea de asigurări Adriatica-Trieste, situată pe Splaiul Independenţei 1, proiectată de arh. Petre Antonescu. Ambele clădiri au statut de monument istoric. După anul 1990, Biserica Sfântul Spiridon Vechi a putut fi reconstruitǎ pe acelaşi loc. La revedere, Piaţǎ a Senatului! Senatul de pe Dâmboviţa n-a fost sǎ fie!
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog;
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2015/01/assen .html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri