Inaugurarea monumentalei clădiri a Şcolii Regale de Cadeţi, a avut loc în ziua de 4 octombrie 1898. Pe amplul teren (22 acri) dintre parcul Rhédey, actualul parc Bălcescu, şi pârâul Peţa, a fost ridicat un vast complex edilitar destinat învăţământului cu profil militar. Erau anii în care Imperiul austro-ungar îşi juca ultima carte a puterii sale şi aici, la Oradea, oraş ce a avut întotdeauna o importanţă strategico-militară deosebită. Clădirea corespundea pe deplin cerinţelor unei şcoli militare. Impunătoare, elegantă şi funcţională, ea era gândită arhitectural pentru programul specific al unei şcoli militare.
Desfăşurată pe înălţimea a trei etaje, cu parter înalt, clădirea impune şi acum ideea de forţă, stabilitate, ordine, prestigiu. Deşi cea mai avantajoasă ofertă a fost înaintată de renumitul Rimanoczy Kalman, lucrarea a fost încredinţată firmei de construcţii Neuschloss, deoarece aceasta executase lucrările şi la şcolile de cadeţi din Budapesta, Pecs si Sopron. Lucrarile incep in 1897 - „La parter va fi cantina, foaierul, biliardul, sala de lectură şi sala de dans. Pe lângă acestea, alte câteva săli de clasă. La etajul unu vor fi sălile de clasă, sala mare de desen, birourile şi sala de şedinţe. La etajele doi şi trei dormitoarele, cu câte 25 de cadeţi fiecare”, citează Peter I. Zoltan din presa vremii.
S-a construit şi o capelă cochetă la etajul al doilea, în timp ce la etajul întâi s-a pus la punct o sală de festivităţi. Pentru ofiţeri s-a ridicat o clădire separată, la fel ca şi pentru sediul spitalului, cu cabinete de consult, farmacie, spaţii de recuperare etc. „Aproape o mie de muncitori au lucrat chiar şi duminica şi în zile de sărbătoare” (Peter I. Zoltan).
Nu e de mirare prin urmare faptul că imobilul principal, lung de 135 m, cu trei etaje, dar şi celelalte opt clădiri au fost predate după un singur an, la 4 octombrie 1898. La momentul respectiv era cea mai inalta cladire din oras, cu 3 etaje si parter suprainaltat.
Proiectul a fost realizat de către Alpar Ignac, cel mai prolific arhitect maghiar al sfarsitului secolului al XIX-lea. Arhitectura edificiului este de tip eclectic, cu dominantă neo-clasică, specifică unui program arhitectural de reprezentare. Compoziţia sa volumetrică evocă tipologia palatului imperial de la Schönbrunn.
Monumentalitatea clădirii este conferită mai ales de amploarea rezalitului central, ritmat de cadenţa a şapte axe, echilibrate pe orizontală, la etajul întâi, de un câmp plasticizat cu bosaje buceardate.
Acest rezalit aduce în memorie templele grecesti din perioada arhaică, stilul sever de tip militar, dar este decorat şi cu ornamente inspirate din stilul imperial roman.
Frontonul, decorat cu ghirlande aurite, este flancat în chip triumfal de două vase monumentale de inspiraţie neo-clasică. In interiorul clădirii regăsim aceeaşi decoraţie de tip triumfalist, dar ţinută mereu în limitele unei stricte sobrietăţi.
Stucaturi sobru arcuite în volute simplificate aparţin încă spiritului baroc târziu. Scara principală este monumentală. Accentele cele mai puternice ale faţadei sunt marcate de prezenţa a patru trofee militare inspirate direct din monumentele triumfale romane.
Acestea sunt precedate, la portalul intrării principale, de alte două trofee impunătoare. Siluetele lor solemne străjuiesc de un secol drumul principal de acces.
Intrarea în clădire este marcată în ax de un relief monumental expresiv tratat plastic, ce reprezintă chipul războinic al lui Hercule încadrat de blana leului din Nemeea în chip de ghirlandă a victoriei. In perioada interbelică, clădirea şi-a amplificat prezenţa arhitecturală prin grija pentru amenajarea ambientului natural.
Fotografiile de epocă atestă frumuseţea parcului care, asemeni unei anticamere elegante, exprima şi acesta ideea de ordine, disciplină, rigoare, armonie.
În timp clădirea, azi monument istoric, situată pe Calea Armatei Române, a mai găzduit Comandamentul Diviziei 11 Infanterie Moto, Cazarma Regele Ferdinand, Școala de Subofițeri de Infanterie, Garnizoana Oradea și din anul 1971 Muzeul Țării Crișurilor. Edificiul are înălţimea unui bloc de şapte etaje, are o suprafață utilă de 13000 metri pătrați și are aproape 300 de camere.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog;
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2014/08/ardooie-belgia.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri