Școala secundară de fete din municipiul Ploiești, denumire ulterioară - Liceul Despina Doamna, a fost o prestigioasă instituție școlară a perioadei interbelice ploieștene. Din păcate, cursul firesc al vieţii şcolii a fost deviat de evenimentele nefaste ale celui de-al Doilea Război Mondial, iar localul său a fost transformat în spital. Drept urmare, în perioada 1941-1944, cursurile s-au desfăşurat în clădirea Liceului Industrial de Fete, la Slănic, apoi, în 1943, în clădirea Liceului Sfinţii Petru şi Pavel, iar în final, până în primăvara anului 1944 în localul său. Pe 5 aprilie 1944, clădirea liceului a fost bombardată, fiind puternic afectată. Pagubele au fost evaluate de autorităţi la 100.000.000. lei. Eforturile depuse ulterior de direcţiunea şcolii, de a strânge fonduri prin subscripţii publice, nu au avut mare succes. În perioada 1944-1948, şcoala a fost găzduită în Palatul Şcoli Comerciale, apoi în diverse clădiri: casa Tisseanu, de pe strada Romană şi casa Mociorniţă, de pe strada Carmen Sylva .
În anul 1948, Liceul Despina Doamna, o şcoală fanion a învăţământului liceal de fete a oraşului îşi încheia definitiv existenţa. Această școală a apărut dintr-o inițiativă privată (a „Societății pentru învățătura poporului român”), iar primele cursuri au început în 1874. Timp de mai mulți ani, școala a funcționat în imobile închiriate, situație care nu putea continua la nesfârșit. Prin urmare, în oraș s-a făcut o colectă pentru a se ridica un local propriu, proiect pentru care au donat mulți comercianți și intelectuali ploieșteni. În 1890 se pune piatra fundamentală a noii construcții care urma să fie ridicată după planurile lui Ion Socolescu (unchiul lui Toma T. Socolescu), care acceptase să le realizeze în mod gratuit. Locul ales se afla între străzile Mihai Bravu și Buna Vestire, unde, în perioada comunistă a fost parcul Casei Pionierilor. Clădirea a fost finalizată în primăvara lui 1893 și a reprezentat unul dintre primele exemple din țară de arhitectură „socolesciană”, de inspirație neoromânească. Era un imobil simetric, cu o fațadă în 3 volume, iar cel din mijloc era puțin scos în afară, spre strada BunaVestire. În timpul Primului Război Mondial, clădirea și-a schimbat temporal destinația. În toamna lui 1916, în imobil a funcționat un spital de campanie, unde cei răniți pe front primeau îngrijiri medicale. Odată cu ocuparea orașului de către armata germană, aceasta din urmă și-a instalat un centru de comandă. La cererile femeilor ploieștene și pentru a-și apropia locuitorii, nemții părăsesc clădirea, iar școala își reia cursurile în vechiul ei palat.
Imediat după război, școala Despina Doamna primește autorizația din partea Ministerului de a înființa clasele VI-VIII, având astfel ciclul liceal complet. Datorită măririi numărului de clase, imobilul devenise neîncăpător, așa că au început să se caute surse de finanțare pentru extinderea lui. Elevele ca „despiniste” ofereau spectacole în sala de festivități a localului, prin oraș circulau liste de subscripție, iar statul s-a implicat și a dat restul de bani. De lucrare s-a ocupat arhitectul N. Stănescu, iar corpul vestic (cel dinspre centrul orașului) a fost extins, în jurul anului 1925, spre strada Mihai Bravu.Perioada interbelică a consolidat renumele pe care Liceul „Despina Doamna” și-l făcuse în rândul ploieștenilor. Totuși, istoria nu i-a fost prielnică. În iunie 1941, armata română trece Prutul și începe războiul contra sovietelor. În urma luptelor, un mare număr de răniți revin în țară pentru îngrijiri medicale, iar spitalele nu mai puteau face față. Ca în multe alte orașe, localurile școlilor au fost rechiziționate și transformate în Spitale Militare. Acest lucru s-a petrecut, în perioada iulie – octombrie 1941, și cu imobilul din strada BunaVestire numărul 8. Din noiembrie, spitalul este evacuat, iar școala revine în vechiul sediu, dar se vede nevoită să îl părăsească din nou în decembrie 1942, când se instalează un nou spital militar. Clădirea este afectata de un incendiu în noaptea de 30 spre 31 decembrie, este reparata și are aceeași destinație până în 1943, când revine instituției de învățământ. Liceul „Despina Doamna” mai folosește imobilul până pe 1 aprilie 1944, când, de teama raidurilor aeriene, clădirea este evacuată. Peste doar 4 zile, pe 5 aprilie, bombele anglo-americane lovesc clădirea, care arde până la temelii, fiind complet distrusa. Spațiul a început să se transforme spre finalul lui 1950 – în noiembrie mai multe grupuri de muncitori au curățat de moloz spațiul fostului Liceu Despina Doamna. La începutul anilor 2000, pe locul fostului Liceu de fete s-a construit o clădire de sticlă și oțel, în care funcționează Parchetul. Astăzi, nimic nu mai amintește de prezenta elegantului local al Liceului Despina Doamna și de generațiile de „despiniste” care au marcat istoria orașului Ploiești.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog de mai jos:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2015/01/maldive.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri