Blocul Societatea „Astra Română“ este un monument istoric din municipiul București, sectorul 3, situat în Piața Rosetii, la intersecța Bulevardului Carol I cu Strada Hristo Botev. Edificiul a fost construit în anii 1923-1924 în stil neoromânesc după planurile arhitectului Paul Smărăndescu. Clădirea aparține societății petrolifere cu același nume și este compusă în plan din două aripi, una în lungul Bulevardului Carol I și una în lungul Străzii Hristo Botev (denumire veche - Domniței), racordate de un turn (ca proporții, pentru că regimul de înălțime al acestui corp era identic cu cel al aripilor laterale). Turnul se adresează pieței, iar, deși nu găzduiește nici un acces, orice fel de privire de ansamblu s-ar arunca asupra acestei clădiri ar găsi acest turn în centru. Decorația subtilă povestește atât despre neoromânescul atât de apropiatlui Paul Smărăndescu, cât și despre o arhitectură nouă a ferestrelor mari, a deschiderilor ample și a funcționalității spațiului. Funia în torsadă așezată lângă ferestre cu deschideri mai mari de trei metri, ocnițele folosite ca parapet în fața unor uși de sticlă cu aceleași dimensiuni, toate anunță o dorință de modernizare a arhitecturii sau, poate chiar de adaptare a influențelor tradiționale la noul spirit.
Astra Română este o rafinărie de petrol din Ploiești, fondată în anul 1880. Ea a fost fondată ca o modestă fabrică de petrol aflată în suburbia Ploiești-ului. Mai târziu, în anul 1908, ca urmare a unor vânzări succesive, rafinăria apare în documente ca făcând parte din Societatea de extracție „Astra”, societate care la rândul ei, după mai multe fuziuni, se constituie în anul 1910 ca Societatea „Astra Română”. În perioada anilor 1911–1947 Rafinăria „Astra Română” a aparținut trustului Royal Dutch Shell și de-a lungul acestor 36 ani, dar și a anilor care au urmat, Astra Română s-a extins și a fost dotată cu cele mai moderne utilaje și instalații pentru tehnica momentului în domeniul petrolier. Astfel, la sfârșitul anilor 1930 capacitatea de prelucrare ajunsese la peste 1,6 milioane tone țiței/an. Deși puternic avariată în primul război mondial, dar mai ales în timpul celui de-al doilea război mondial, după naționalizarea din 1947, instalațiile au fost reconstruite, funcționând în anii ce au urmat la o capacitate de 900.000 tone țiței/an. De-a lungul a peste 120 ani de existență, rafinăria și-a modificat și modernizat profilul de mai multe ori, odată cu evoluția tehnologiilor pe plan mondial. În anul 1997, pachetul majoritar a fost preluat de Inter Agro, deținută de către omul de afaceri Ioan Nicolae, pentru doar 16 milioane de dolari, afacere care avea să-l transforme pe Ioan Niculae în unul dintre cei mai bogați români. În toamna anului 2004, rafinăria Astra Română a intrat în conservare. În iunie 2014, Tribunalul Prahova a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva societății Rafinăria Astra Română, Via Insolv SPRL fiind desemnată administrator judiciar.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog;
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2014/12/assen-olanda.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri