Strada Regele Ferdinand din municipiul Suceava este una dintre cele mai vechi și mai cunoscute artere auto și pietonale din centrul orașului, aici avându-și sediu importante monumente de cultură și arhitectură printre care amintesc: Palatul Administrativ al județului Suceava (Prefectura și Consiliul Județean) și Biserica romano-catolică Sfântu Ioan Nepomuk.
Astăzi strada se numește Ștefan cel Mare deși s-a mai numit în timp și altfel: Republicii, Francisc Iosif, Hauptstrasse sau Kaiserstrasse-Ulița Mare (1865). Pe vremuri aici își aveau sediul cafeneua La Varicea și Restaurantul Mestecăniș. În cafeneau La Varicea (La Varici sau Moca) nu se serveau băuturi alcoolice, dar existenţa unui raion de dulciuri, la care se vindeau şi lichioruri, făcea ca adeseori cănile de cafea să conţină de fapt alte licori.
La începuturi cafeneau a fost un spaţiu în care se adunau artiştii şi intelectualii urbei, ulterior devenind un loc de întâlnire pentru liceeni (care bravau în public cu ţigara în gură şi aranjau „ceaiurile” de la sfârşit de săptămână), transformându-se treptat într-o „bombă”, frecventată de şmecheri şi interlopi, unde se făcea schimb de valută şi comerţ pe sub mână cu ţigări străine. La Varicea” a rezistat până în 1982, când s-a trecut la demolarea totală a zonei şi a dispărut din peisajul urban întregul şir de imobile care începea de la fostul Hotel „Langer”, până dincolo de colţul străzii Curtea Domnească, către Şcoala Generală Nr. 2 (fostul Liceu de Fete „Doamna Maria”).
Restaurantul „Mestecăniş”, era o bodegă cu podele de scândură date cu motorină, din care clienţii ieşeau cu hainele impregnate de mirosul greu de petrol, fiind frecventat de căruţaşi, pieţari şi navetişti de la vechea Autogară care se afla în apropiere.
Undeva în spatele „Mestecănişului”, se afla – într-o galerie subterană boltită din piatră – o veche cramă, în care muşterii consumau frigăruile, pastrama şi ghiudemul, stropite cu vinuri de Huşi şi Cotnari, pe butoaie cu blaturi din scândură care aveau rol de mese, loc în care, în anii ’60, încă se mai putea bea vin pe săturate, „cu burta” sau „cu ziua”.
Staţionarea birjelor se făcea pe laterala dinspre vest (spre Primărie) a Hanului Langer, lângă următoarea clădire care o dată a fost frizerie, apoi magazin de confecţii şi înainte de demolare aprozar. Era o stradă cu pavaj din calaburi de granit cu o rigolă lângă perete pentru a se aduna şi strânge "unele" - altele. ... Ultimul birjar a avut "remiza" grajdiul cu două trăsuri pe str. Cetăţii exact vis a vis de locul unde acum este o clinică veterinară.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2014/10/aviz-portugalia.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri