Strada Victoriei, altă dată numită Sfântu Gheorghe sau Gării, iar astăzi Eremia Grigorescu, începe de la Gară şi se termină la intersecţia cu Bulevardul Cuza, exact în faţa porţii de intrare în curtea Liceului “Nicolae Bălcescu”, azi Colegiul Naţional cu acelaşi nume.
Privirile tânărului trecător de astăzi nu mai întâlnesc nimic din ceea ce a fost odată în afară de cele trei repere, singurele cu ajutorul cărora mai poate recunoaşte strada. Surprinderea este cu atât mai neaşteptată cu cât privitorul va constata existenţa unui traseu de tramvaie, centru – gară, ocolind Biserica la dus şi la întors şirul de prăvălii şi băcănii de pe ambele laturi, o fântână cu apă, croitorii, simigerii, frizerii, debite de tutun, tinichigerii, bodegi, cofetării cu sarailii, limonadă, bragă, zahăr de candel, halviţă, halva turcească, trigoane şi îngheţată cu fistic, delicatese amăgitoare.
Cine îşi mai aminteşte de impunătoarea Moară Românească (fosta Moară Herdan) de la intersecţia cu strada Roşiori, dispărută din temelie într-un incendiu ce a mocnit apoi săptămâni întregi, de librăria Grănicerul, băcănia La Cuptorul de Aur sau Debit Special de Tutun a cărui uşă a scârţâit înadins cel puţin zece ani, s-o audă Moş Costache pentru ca să apară de după perdea.
Un crâmpei de viaţă trecută, din peisajul căreia surprindem pe această stradă pustie, fără nici un trecător, doar tramvaiul şi carul cu boi, în faptul unei dimineţi Să remarcăm ceasul Bisericii “Sfântul Gheorghe” care, culmea, chiar mergea. Sursa: “Amintiri din cel mai frumos port de la Dunăre” de Valeriu Avramescu.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog;
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2017/02/chodziez-polonia.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri