Strada Victoriei din municipiul Râmnicu Sărat, județul Buzău, este o veche stradă, ce a cunoscut din plin transformarile provocate de schimbarea vremurilor sau mai bine zis a regimurilor politice. Este o stradă centrală, nu prea lungă, orientată în general pe direcția nord –sud, ce face legătura între șoseaua europeană E85, ce leagă capitala București de provincia Moldova, cu parcul orașului. A se urmări marcajul negru de pe schița de mai sus.
Strada Victoriei a fost artera de promenadă a râmnicenilor din toate timpurile, strada meseriilor liberale, a prăvăliilor specializate în diverse mărfuri, îmbrăcăminte şi accesorii vestimentare, obiecte legate de consumul casnic. Aici se concentrau librăriile, editurile şi tipografiile. Artera polariza viaţa culturală a urbei, boema de odinioară.
Era inima oraşului. Ilustratele ante şi interbelice care au străbătut timpul până la noi relevă înfăţişarea patriarhală a unei străzi mai mult sau mai puţin însufleţită de târgoveţi, cu trotuare largi şi clădiri inegale în înălţime, înfrumuseţate de ornamente. Balcoanele din fier înnobilau faţadele extrovertite, făcute pentru a fi admirate. Casele târgoveţilor de odinioară au dispărut în anii ’80 ai veacului din urmă. Cărămida şi lemnăria de la demolări au fost folosite probabil la alte construcţii, iar feroneria balcoanelor a ajuns la fier vechi. Memoria oraşului a fost ştearsă cu brutalitate şi inconştienţă. A fost întrerupt dialogul dintre om şi oraş, urâtul a pătruns în viaţa şi în sufletul locuitorilor. Le-a fost schimbată identitatea, din râmniceni vechi în râmniceni noi. Blocuri sordide, de calitate şi gust îndoielnice, au înlocuit vechile imobile ale negustorilor râmniceni, reprezentative pentru arhitectura urbană românească. S-au păstrat doar câteva „insule” în jumătatea sudică a străzii, clădiri mutilate de aşa-zisele renovări.
E greu, dacă nu chiar imposibil, pentru râmniceanul de azi, ori pentru un vizitator, să reconstituie imaginea de altădată a străzii. Altă dată pe această stradă se găsea “Librăria Şcolelor”, proprietatea lui Iancu Goldenberg (librărie, tipografie, agentură şi comision, Str. Victoriei 62). În locul său se găseşte azi magazinul “Victoria”. Alături de proprietatea lui Goldenberg se găsea prăvălia unui coreligionar, Heinrich Zindelovici – “Haine gata”, croitorie bărbătească (la nr. 60). La nr. 56 era tot un Zindelovici, Moritz, cu stofe şi confecţiuni. Privind cu atenție cărțile poștale descoperim firma “Frizeria Americană” a lui Iorgu Macovei, iar pe fundal se profilează turla bisericii “Sfânta Paraschiva”. Pe cealaltă parte a străzii, iese în evidenţă Hotelul “Traian”, situat pe colţul dintre străzile Victoriei şi Traian (azi Viorelelor). Era proprietatea lui Petrache Săvulescu şi avea „confort modern, având peste 20 de camere, bine mobilate şi îngrijite”.
Hotelul avea la parter un magazin care îi purta numele, deschis în anul 1882, unul dintre cele mai vechi în branşa manufacturii, ceaprăzăriei, pânzeturilor, mărunţişurilor. Alte magazine ce au existat pe această stradă sunt: „La Cavalerul român” a lui Ştain Bricher, unde flăcăii râmniceni se îmbrăcau la patru ace, magazinul de manufactură şi mărunţişuri a lui Josef Rosenstein, cafeneaua cu nume pompos - “Acropolys” a grecului Mascofidis, Banca Sfatului Negustoresc, Banca Franco-Română și “La Centrala” – bodega lui Constantin Ivănescu, unde se seerveau: aperitive, bererie, băuturi spirtoase, vinuri albe și negre. }ntr-o carte poșatală, pe stradă se află două trăsuri, pe cea din dreapta distingându-se numărul 17. Prin urmare, oraşul avea în epoca dintre cele două războaie cel puţin 17 trăsuri, lucrul interesant de știut.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2015/10/bavikhove-olanda.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri