Turnul lui Ovidiu (Ovid) din județul Caraș Severin, a fost turn de observare, alarmare și luptă medieval, construit pe același loc unde exista un turn roman. El este situat pe raza comunei Turnu Ruieni, nu departe de municipiul Caransebeș și are statut de monument istoric. Din istoria militară a Evului Mediu știm că pe căile strategice de comunicație se contruiau, la fiecare jumătate de oră de mers, turnuri de observare și semnalizare. Pentru o rezistență sporită, în punctele dominante din teren aceste turnuri erau construite din piatră sau cărămidă (Mehadia, Bocșa, Ciacova, Vârșeț). Turnul de la Ruieni este una dintre cele minim 7 locații cu legende despre moartea sau traseul spre locul de exil al lui Ovidiu. Realitatea pare să fie puțin diferită, iar cea mai plauzibilă teorie ar fi că numele turnului nu e legată de traseul lui Ovidiu, și nici de moarte lui, ci de o posibilă greșeală de scriere a numelui orașului Tomis în limba maghiară (Tomisvár/Tomiswar – Tomis, adică Constanța de azi; Temeswar – Timișoara). Adevăratul loc de sfârșit al geniului antic este Tomis (Constanța). Comuna Turnu Ruieni este dominată de un donjon (turn) medieval, aflat azi în stare de ruină, situat pe culmea Dealului Stârminiţa (420 m altitudine). Construcţia cu secţiune patrulateră are aproximativ 12 metri, în trecut ea având o înălţime probabilă de circa 13,5 metri, interiorul fiind construit etajat, pe patru nivele.Grosimea zidurilor construite în principal din piatră de râu, calcare, gresii şi granit variază de la bază spre vârf, subţiindu-se cu câte 40 cm pe fiecare nivel, începând cu cel de al doilea, de la 3 m până la 1,8 m. Zidurile sunt sprijinite la colţuri cu contraforturi reduse treptat în grosime. Nivelele funcţionale ale construcţiei erau realizate pe planşee de lemn, iar accesul în donjon se făcea printr-o uşă aflată la o înălţime de 7,5 m faţă de sol, prin intermediul unei scări mobile. În prezent, unul dintre colţuri este complet prăbuşit. Ca parte a sistemului defensiv, la 20-25 de metri, turnul era prevăzut de jur împrejur cu un şanţ de apărare de formă cvasi-circulară şi cu un pod care servea trecerii peste adâncitură. Rolul turnului era unul strategic, de observaţie, locul propice în care este situat oferind deschidere atât către Valea Sebeşului, cât şi spre Culoarul Timiş-Cerna, eventualele mişcări de trupe inamice putând fi văzute din timp, asigurând astfel posibilităţi eficiente de alarmare. Prima atestare documentară probabilă a donjonului este consemnată de istoricul Pesty Frigyes, un însufleţit şi riguros cercetător al acestui ţinut, ca fiind un document emis de Capitlul din Oradea la 25 iulie 1467, în care se menţionează un turris lapidea (în latină, turn de piatră) ca aparţinând membrilor familiei nobiliare de Mutnok (Mâtnic). Se prea poate ca această familie să fi construit acest turn, ca parte a obligaţiilor de apărare pe care le aveau nobilii din partea locului în acest ţinut de graniţă des călcat de cotropitorii otomani. Pe de altă parte, un secol mai târziu, Petrus Petrovici de Suraklin, în calitatea sa de Ban de Caransebeş – Lugoj, a desfăşurat un proiect de fortificare a cetăţilor oraşelor amintite, întărind sistemul defensiv al zonei inclusiv prin construcţia de turnuri de observaţie cu bază patrulateră, înalte de 18-30 de metri, în care au fost instalate gărzi militare, acestea jucând rolul de avanposturi. Probabil în cadrul acestui program construcţia de la Turnu Ruieni s-a renovat şi întărit, ea existând deja în acele vremuri.
În ceea ce priveşte denumirea obiectivului, „Turnul lui Ovidiu”, aceasta a fost dată de legendele care au pus dintotdeauna stăpânire pe imaginaţia oamenilor.Una din acestea spune că numele turnului ar veni de la anticul poet roman Ovidiu (Publius Ovidius „Naso”), exilat la Tomis (azi, Constanţa), pe malul Mării Negre. Zice legenda că autorul Artei iubirii şi, mai apoi, al Tristelor şi Ponticelor, ar fi trecut prin această zonă, fie în timpul drumului spre locul de exil, fie în cursul vizitelor făcute în Dacia, odată aşezat la Tomis. Mai mult, legendele au fost ţesute şi mai departe şi au fost preluate chiar şi de diferiţi istorici creduli ai vremurilor. Aceştia au găsit în vorbele atribuite lui Ovidiu şi originea denumirii oraşului Caransebeş, întrucât, conform legendelor, ajuns pe meleagurile noastre, poetul s-ar fi îndrăgostit subit de ele (probabil sedus de priveliştea mirifică oferită privitorului de pe promontoriul turnului de observaţie) şi ar fi exclamat: Cara mihi sedes! Această propoziţie, care în limba latină înseamnă Ţinutul meu iubit!, sună oarecum similar numelui Caransebeş, iar minţile înfierbântate au preluat imediat ideea şi au găsit o explicaţie pentru ceea ce istoricii nu au găsit nici până în zilele noastre. Realitatea istorică infirmă însă orice pretinsă prezenţă a poetului latin în aceste zone. O altă variantă a denumirii acestui turn este „Turnul Ovid”, destul de des folosită în trecut şi care este mult mai acceptabilă etimologic: în limba slavonă, sintagma o vidi înseamnă pentru vedere, pentru observaţie. Este mult mai probabilă ipoteza ca populaţia vorbitoare de limbă slavă, cândva existentă în zonă, să fi făcut referire la edificiul Turn de observaţie sub o formă de genul „Kula o vidi”, iar mai apoi un neştiutor să preia în formă latinizată denumirea ca „Ovidii turris”, rezultatul fiind „Turnul lui Ovidiu”, întrucât numele Ovidius se declină la genitiv Ovidii, cuvânt omofon cu sintagma slavonă o vidi.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2014/09/monede-euro-de-colectie-belgia-2.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri
Va multumesc!
Zilnic pun 2 materiale, carte postala si medalistica.