După anii grei ai războiului, autoritățile și populația au trecut la îndepărtarea urmelor acestuia și la reconstruirea orașului distrus de bombardamentele artileriei și aviației inamice. În același timp, localnicii au înțeles să cinstească memoria eroilor care s-au jertfit pentru realizarea idealului național. În aceste acțiuni s-au implicat administrația locală, locuitorii orașului, dar și Societatea „Mormintele eroilor căzuți în război” (înființată în 1919, președintele filialei locale era protopopul Nicolae Conduratu) și transformată ulterior, în 1927, în Societatea „Cultul Eroilor”. Au fost constituite comitete de inițiativă din care au făcut parte alături de reprezentanții administrației locale și ai bisericii, fruntași ai orașului, văduvele, familiile eroilor, foști combatanți, alţi locuitori care au deschis liste de subscripție pentru colectarea de fonduri. Pentru realizarea scopului propus au fost organizate spectacole și s-au mobilizat locuitorii orașului. În acest mod au fost ridicate mai multe monumente comemorative pe raza localității. Pe această linie, în Cimitirul orașului “Eternitatea“ s-a delimitat un Cimitir al eroilor unde s-a ridicat un monument special dedicat eroilor care au căzut pe câmpul de luptă în această zonă puternic frământată. Planul de lucrări pe anul 1930 prevedea centralizarea mormintelor eroilor din județ, completarea cu cruci de beton, troițe etc., în toate cimitirele de onoare construite sau reamenajate în anul 1929. În 1931, Cimitirul Eroilor era încă îngrădit cu sârmă ghimpată, ca în timpul războiului. Autoritățile locale au acordat în 1932, la intervenția Societății „Cultul Eroilor”, o subvenție de 16.000 lei „pentru începerea lucrărilor mausoleului la Cimitirul Eroilor din orașul Tecuci”. Cu toate acestea, situația nu se prezenta diferit nici în anul 1938. Dintr-un raport al preotului Nicolae Conduratu aflăm că Cimitirului Eroilor „îi trebuie o mai bună împrejmuire, o capelă sau măcar o troiță amintitoare așezată în mijloc”. Părintele Conduratu s-a pronunțat și pentru înlocuirea vechilor cruci cu altele mai solide, din beton armat sau stejar masiv cu ornamentații obișnuite în lemn. Datorită sumei mici alocate în buget (15.000 lei), nici în anul 1939 nu s-au putut executa lucrările preconizate la Cimitirul Eroilor. În septembrie 1939 conducerea de la București a Societății „Cultul Eroilor” (directorul – colonel Radu Macarovitch) transmitea Primăriei Tecuci o schiță a portalului proiectat a se ridica la Cimitirul Eroilor din Tecuci. La 17 septembrie 1939, într-un raport înaintat primarului, șeful Serviciului Tehnic al Primăriei a menționat faptul că aleea principală de acces la Cimitirul Eroilor are o lățime de 8 metri și propune ca deschiderea de la mijloc să aibă cel puțin 1,50 metri. În document se preciza că portalul va avea în total 5,50 metri lungime, iar înălțimea coloanelor trebuie să fie mai mare de 4 metri. În finalul raportului se solicita intervenția la „locul în drept” pentru obținerea proiectului definitiv al lucrării. Trei luni mai târziu, primarul orașului, colonelul Ionașcu a transmis președintelui Societății „Cultul Eroilor” propunerea ca în locul portalului proiectat a se ridica la intrarea în Cimitirul Eroilor să se construiască un osuar, în care să se depună osemintele eroilor din Războiul pentru Întregirea Neamului îngropați în Tecuci, iar portalul urma să fie realizat ulterior. Primarul menționa faptul că a fost întocmit un proiect pentru osuar. Acesta urma să adăpostească osemintele a 250 de eroi în parterul construcției. La etaj era prevăzut un spațiu destinat pentru amenajarea unei capele de 4,60 m X 4,60 m. La 13 ianuarie 1940 conducerea centrală a Societății „Cultul Eroilor” a solicitat proiectul și devizul lucrării. O lună mai târziu, aceste documentații erau întocmite de Serviciul Tehnic al Primăriei, urmând ca după aprobarea subvenției pentru construirea osuarului să se solicite și avizul Comisiei Monumentelor Istorice (conform Ordinului Rezidenței „Dunărea de Jos” nr. 28.901 din 15.11. 1939). În cele din urmă, Societatea „Cultul Eroilor” a fost de acord, „în principiu, cu construirea unei cripte și executarea altor lucrări la Cimitirul Eroilor din acest oraș, la care comuna va contribui cu anumite materiale”. Prin urmare, la începutul lunii aprilie 1940, după ce Primăria a oferit materialele necesare, iar comandantul Garnizoanei Tecuci a pus la dispoziție cei 10 militari solicitați pentru a da ajutor pe timpul executării lucrărilor, s-a început construirea osuarului din Cimitirul Eroilor. Monumentul Eroilor din Primul Război Mondial are o înălțime de 6 metri. Pe un soclu masiv de formă dreptunghiulară se înalță un obelisc care are instalat în vârf o cruce. Pe fațada obeliscului este înscris textul: „Închinare ostașilor căzuți în Războiul de Întregire a Neamului. Aici odihnesc 972 ostași români căzuți în războiul 1916-1919”, iar în cele trei cripte aflate în jurul „Obeliscului Eroilor” sunt osemintele a 1114 ostași romani, 372 cetățeni români și 227 ostași ruși căzuți în Primul Război Mondial.
Tecuci este un municipiu din județul Galați, al doilea oraș ca mărime al județului. Orașul este situat într-o zonă de câmpie, pe malul râului Bârlad,afluent al râului Siret și pe malul râului Tecucel, afluent al Bârladului. Este un oraș mijlociu, cu un comerț în continuă dezvoltare. Așezată la o răspântie de drumuri vechi comerciale, localitatea s-a dezvoltat în vatra unei așezări geto-dacice și apoi daco-romane. Este un important nod feroviar și rutier situat în sudul Podișului Moldovei, pe cursul râului Bârlad. Atestat încă din anul 1435, târgul Tecuci era un important centru de tranzit și de schimb pentru negustorii din țările de la nordul și de la vestul Moldovei, ca și pentru cei din regiunile limitrofe. La recensământul din anul 2011 municipiul Tecuci număra 34871 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 83,2%, romi – 4,3% și restul –necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a municipiului Tecuci astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 84,62%, penticostali – 2,2% și restul – nedeclarată sau altă religie. Enumăr mai jos câteva dintre atracțiile turistice ale orașului: Biserica Sfântul Gheorghe, Muzeul Mixt, Statuia cercetașului, Monumentul eroilor ceferiști și Obeliscul din Cimitirul eroilor.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog de mai jos:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2015/02/orasul-meu-in-cartofilie.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri