Vila domniței Cuza, din municipiul Piatra Neamț, care face obiectul acestei prezentări, a aparținut doamnei Elena Cuza, fosta soție a domnitoului Unirii Principatelor și a fost situată în strada Ștefan cel Mare, la nr.25. Nu se știe dacă în prezent această clădire mai este sau nu în picioare. După moartea domnitorului consoarta sa a locuit în două etape la Piatra-Neamţ: 1895 -1901 şi 1904 -1909, mai multe mărturii existând pentru cel din urmă interval de timp amintit, pentru că el a coincis cu un moment istoric semnificativ, şi anume celebrarea a jumătate de veac de la Unirea Moldovei şi a Ţării Româneşti, prilej cu care Elena Cuza a revenit în atenţia comunităţii. Principesa din neamul Rosetteştilor a poposit pentru prima dată la Piatra-Neamţ în vara anului 1895, atunci când a devenit proprietara unui imobil situat pe strada Ştefan cel Mare, pentru care a achitat suma de 5600 de lei. Locuinţa, cumpărată de la căpitanul Vasile Alexandrescu, a fost însă cedată temporar fratelui mai mic, Theodor Rosetti, urmând ca peste şase ani proprietatea să îi revină fratelui mijlociu al 'Doamnei Unirii', Dimitrie Gh. Rosetti. În anul 1901 casa a fost dăruită fratelui mijlociu, Dimitrie Gh. Rosetti, conform actului de donaţie care se află în colecţia de istorie modernă şi contemporană a Muzeului de Istorie şi Arheologie Piatra-Neamţ: "Subsemnatul Dimitrie Gh. Rosetti, domiciliat în Iaşi, Str. Tăutu nr. 16, declar că primesc cu adâncă recunoştinţă donaţiunea făcută mie prin prezentul act de sora mea. Principesa Elena Cuza. Piatra-Neamţ. 28 aprilie 1901".
Doi ani mai târziu, în imediata vecinătate a casei achiziţionate, văduva lui Cuza Vodă, reprezentată de inginerul Ioan Bacallu, a cumpărat pe aceeaşi stradă, în schimbul a 2500 de lei, o porţiune de teren din trupul locului dotal aparţinând Anastasiei Barcan. Pe această proprietate a fost edificată o nouă casă a cărei construcţie a fost finalizată la sfârşitul secolului al XIX-lea. Iimobilul a fost proiectat după modelul neo-clasic, simetric faţă de holul principal, cu rol de intrare şi salon pentru primirea oaspeţilor. Aici se socializa, se serveau dulceţuri şi şerbet, iar primirile se programau cu multă grijă. Celelalte încăperi, cu destinaţia de birou şi dormitoare, erau dispuse perimetral faţă de hol. Dependinţele, pentru treburile zilnice şi slujitori, erau dispuse în partea din spate a construcţiei. Bucătăria, cămara, camerele pentru slujitori erau necesare bunei organizări a vieţii cotidiene. Nu după mult timp, în 1902, imobilul a fost vândut unui comerciant din urbea Piatra-Neamţ, Vasile S. Caludi, casa fiind apoi lăsată moştenire de către acesta fiicei sale, Martha C. Vorel, soţia farmacistului Constantin Vorel şi deţinătorul Laboratoarelor Vorel din oraşul de la poalele Pietricicăi. Decizia Elenei Cuza de a-şi înstrăina proprietăţile şi de a pleca din Regatul României, într-un moment în care părea că îşi găsise liniştea, a fost luată din motive de natură personală, la baza cărora se afla întinarea memoriei domnitorului Alexandru Ioan Cuza de către fostul său secretar, Dimitrie A. Sturdza.
***
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog;
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2015/01/savigliano-italia.html
ÎȚI MULȚUMESC
Vizualizări: 2
-->
Răspunsuri