Vila Iliescu este o construcţie impunătoare care, deşi mascată parţial de vegetaţie şi alte clădiri ridicate ulterior, încă mai domină vechiul centru al staţiunii Băile Govora din județul Vâlcea. Situată la confluenţa străzilor Sfatului cu Tudor Vladimirescu, vila Iliescu se învecina cu vila ,,Esmeralda” la est şi cu ,,restaurantul Brătianu” la sud, clădiri care astăzi nu mai există. Proiectantul (necunoscut până în prezent) a creat un edificiu care întăreşte nota de originalitate a arhitecturii govorene, denumită ,,arhitectură boierească”, în sensul bun al cuvântului. Accesul vehiculelor se făcea pe două alei: din strada Primăriei, (astăzi Sfatului), pe lângă fosta vilă ,,Esmeralda”, către intrarea din partea estică (astăzi nu mai există nici una, nici cealaltă) şi cea actuală, modernizată, din strada Tudor Vladimirescu (fostă Ferdinand) către intrarea din partea de nordvest, spre intrarea secundară adăpostită de o marchiză. Accesul pietonal se făcea iniţial pe alei şerpuite, care porneau din fosta stradă a Primăriei, către intrarea principală.
După ce a preluat imobilul, ,,Societatea Govora-Călimăneşti” a amenajat o alee prevăzută cu trepte din lemn, alee care pornea din centru, pe lângă fostul restaurant al Brătienilor. După anul 1955 au fost amenajate treptele actuale din elemente şi dale din beton. În anul 1922, conform dorinţei expuse de autor în testament, în partea dreaptă a treptelor a fost plantată o pancardă pe care a fost scris: ,,Vila Alexandru Iliescu dăruită Societăţii Govora-Călimăneşti”.
Clădirea fost ridicată pe mai multe nivele: demisol, parter şi două etaje. Subsolul, ca şi temelia, sunt zidite cu blocuri mari din piatră cioplită, compartimentat cu încăperi care comunică între ele, era prevăzut cu trei intrări, scara interioară (desfiinţată în anul 1954) şi două scări exterioare, avea destinaţia de pivniţă şi alte spaţii de depozitare. În 1959, a adăpostit distribuitorul şi punctul termic de încălzire. Parterul are trei încăperi spaţioase, un hol mare, coridoare şi o încăpere cu rol de anticameră, era accesibil prin trei intrări separate, cea de pe latura estică fiind desfiinţată. Intrarea principală, pe latura sudică, prevăzută cu trepte din beton, o anticameră mozaicată şi o deschidere în arcadă, aceasta fiind sprijinită pe stâlpi din piatră, este încadrată de reliefuri simple dublate de o friză din ceramică smălţuită cu motive în relief, ornamente care se regăsesc la loggia estică de la etaj şi friza de sub cornişă, aproape pe tot perimetrul ultimului nivel. Accesul la etaj se face printr-o scară interioară, confecţionată din lemn, în formă de spirală, cu stâlpi de susţinere şi balustradă, fasonate prin strunjire. Etajul, deşi are acelaşi număr de încăperi ca şi parterul, avea destinaţia exclusiv de locuinţă, având pe lângă grupurile sanitare şi o încăpere amenajată ca baie. La etaj se află un balcon, spre colţul de sud-vest, susţinut de console şi o balustradă din fier forjat, o loggie, deasupra intrării principale, şi o alta, dreptunghiulară, prevăzută cu o balustradă din cărămidă, ornamentată cu ocniţe. La parter şi etaj, ferestrele sunt prevăzute cu frontoane paralelipipedice, împodobite cu butoane în relief şi stalactite. Accesul la nivelul al patrulea se face tot printr-o scară interioară în spirală, din lemn şi cu elemente de consolidare din metal. Aici erau trei încăperi, o cameră mansardată, holul cu acces către pod şi un grup sanitar situat în casa scării, acest etaj având destinaţia de locuinţă pentru personalul de serviciu.
Remarcabilul grad de confort era asigurat şi de un sistem de scurgeri pentru grupurile sanitare şi cele câteva lavoare care erau canalizate către o fosă septică aflată în exteriorul clădirii. Încălzirea încăperilor se făcea, până în 1958, cu ajutorul unor sobe de teracotă albă, care au fost reparate de mai multe ori, în special între anii 1930-1950. Acest frumos edificiu a fost ridicat la începutul secolului trecut. Data exactă nu se cunoaşte, însă există un eveniment din 23 martie 1907, când se relata că şeful gării Govora, alertat de zvonurile că ţăranii răsculaţi vin să-l caute şi să-l atace pe proprietarul Alexandru Iliescu la vila sa din staţiune, a solicitat intervenţia armatei şi, în consecinţă, compania militară de la Mihăeşti a primit misiunea să patruleze la Govora. Alexandru Iliescu deţinea atât terenuri, cât şi utilaje agricole, în judeţul Olt. A fost preşedinte al PNL în perioada 1912-1914, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, senator şi era cunoscut ca un mare filantrop şi iniţiator al multor acte de caritate, fiind de asemenea un apropiat al familiei Brătianu. A decedat în august 1947 la Iaşi. Printre numeroasele sale acte de caritate s-a numărat şi donarea imobilului, cu toate construcţiile şi terenurile aferente, ,,Societăţii Govora-Călimăneşti”, prin act notarial cu clauze, ca veniturile realizate prin exploatarea imobilului să fie folosite pentru finanţarea azilelor de bătrâni şi pentru veteranii din primul război mondial din judeţele Olt şi Vâlcea. Totodată, a fost donată şi suma de 10 000 de lei pentru dotarea imobilului cu cele necesare scopului cerut. Un eveniment important în istoricul clădirii a avut loc în anul 1998, când a fost declanşată o acţiune în instanţă, de revendicare a imobilului. Această dată a constituit o perioadă de aproape 10 ani de declin pentru clădire căci, invocând motivul revendicării, nu a mai fost alocată nici o sumă de bani, pentru întreţinere sau reparaţii. Secţia Civilă a ,,Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie”a dat câştig de cauză Primăriei. După soluţionarea litigiului şi rezolvarea statutului juridic, după anul 2008, primarul a făcut demersurile necesare în vederea obţinerii de fonduri nerambursabile pentru renovarea integrală a clădirii, în vederea amenajării acesteia, în principal, ca muzeu balnear. În acest scop au fost înlocuite planşeele, tencuielile interioare şi exterioare, acoperişul a fost refăcut în totalitate precum şi unele recompartimentări la nivelurile superioare. De asemenea, au fost înlocuite vechile instalaţii sanitare, electrice şi cele de încălzire centrală, a fost refăcută şi terasa exterioară, drumul de acces, iar scările au fost dotate cu balustradă metalică. Astăzi fosta vilă Alexandru Iliescu este sediul bibliotecii publice, muzeului balnear și colecției de arheologie, artă și carte veche Ghe. Petre-Govora.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2014/10/monede-de-colectie-bulgaria-1.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri