Demult, foarte demult, spațiul cuprins între Cernegura – cel mai înalt munte din municipiul Piatra Neamț – și Bistrița cea zglobie era numit “Peste Vale” sau “Lunca Bistriței.” O știu toți cei mai trecuți prin viață. Există și habarniști în problemă, care scriu Peste Vale cu literă mică și sunt confuzi.
Pe vremea în dreptul actualului Târg de mașini, funcționa o căulă (plută mică cu rol de ambarcațiune) cu cablu metalic (șprangă) și scripete ce aparținea lui Grigore Șum. În ”fișa lui de post”, prima obligație era să treacă oamenii de pe un mal pe altul cu ambarcațiunea sa primitivă. Non-stop, și ziua, și noaptea. Și bătrânul se executa cu brio. Dacă nu era în peisaj, băgai degetele în gură, fluierai ca plutașii și apărea din șira lui, de sub pădure.
De ce se trambalau oamenii de pe un mal pe altul? Din varii motive. În primul rând, muncitorii din satul Bâtca Doamnei, care lucrau în ”puchinoasele” făbricuțe de cherestea, se întorceau acasă, după tura de noapte. Apoi, în zilele de sărbătoare, 1 Mai și Paște – care, de multe ori, picau în aceeași zi – lumea bună ieșea la iarbă verde. Cu toate bunătățile pământului: vin-pelin, ouă roșii, cozonac…
Bărbații veneau Peste Vale să joace popice la complexul organizat de muncitorii de la ”Mucava” și să bea un șpriț rece. Soțiile dumnealor, mari iubitoare de natură, admirau mestecenii albi, brazii falnici, pinii cu ace lungi și arinii.
Copiii erau cei mai vocali, culegeau bureți, fructe de pădure, flori sălbatice și beau apă rece de la izvor. Femeile în vârstă, religioase, urcau la schit, se rugau pentru iertarea păcatelor și aprindeau lumânări în cimitir celor plecați dintre noi. Ce s-o mai lungim, vara, Peste Vale era extrem de plăcut și odihnitor.
Presa vremii scria: “Podul umblător nu mai prididea încărcat cu tot felul de admiratori, iubitori și dornici de petreceri, tineri de însurătoare, codane de măritat cu părinții lor, apoi copilandri, copii, un iarmaroc în toată puterea cuvântului – zburau, nu mergeau – peste vale, până seara târziu”.
Situația se complica atunci când apăreau norii și ploaia. Atunci începea dezastrul. Toți petrecăreții se buluceau spre căulă. Și începea nenorocirea, ca pe Titanic. Moș Grigore era total depășit. Căula nu putea lua decât 20 de oameni. Atât. Înjurături, acuze, fluierături. Tinerii, majoritatea buni înotători, se aruncau în apă și ajungeau dincolo.
Despre Raiul de Peste Vale ne-a lăsat vorbe răsucite și presa nemțeană din perioada interbelică, considerată epoca cea mai prosperă a României burghezo-moșierești.
În primăvara anului ’25, ne-a vizitat urbea prof. univ. A.C. Cuza, cu vederi politice de dreapta-dreapta. Bineînțeles ”factorii de răspundere” din târg, cu temenele până la pământ, l-au invitat Peste Vale. Bairam mare. S-a băut, mâncat și glumit pe săturate. La întoarcere în târg, pentru ca distracția să fie completă, câțiva cheflii au provocat și un mic scandal. Sursa – un articol de pe net scris de profesorul nemțean Dumitru RUSU
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog;
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2015/01/savigliano-italia.html
ÎȚI MULȚUMESC
-->
Răspunsuri