Prima unitate de geniu din armata română a luat fiinţă în Moldova în anul 1859, prin constituirea Batalionului 1 Geniu, în baza aprobării date, la 31 mai 1859, de domnitorul Alexandru Ioan Cuza prin Raportul Consiliului de Miniştri nr. 1902. Un an mai târziu, a fost înființat un batalion de geniu și în Țara Românească. În același an, la 11/23 noiembrie 1860, cele două batalioane au fost reunite într-un regiment de geniu, care a funcționat până la 31 decembrie 1861/12 ianuarie 1862, când, în urma desființării Batalionului 1 Geniu de la Iași, Batalionul 2 Geniu de la București a devenit Batalionul de Geniu. În ajunul Războiului de Independenţă, organizarea batalionului de geniu cuprindea un stat major, un pluton independent, o şcoală a trupei geniului şi cinci companii (patru de săpători minari şi una de pontonieri). Pe lângă instrucţie, trupele de geniu au participat la executarea de lucrări la diferite unităţi militare, la construirea de cazărmi, spitale, ateliere, depozite, remize, tabere pentru instrucţia întrunită a trupelor precum şi la ridicarea unor obiective ale economiei naţionale.
În timpul Războiului de Independenţă din 1877-1878, trupele de geniu au contribuit, atât prin lucrările executate, cât şi prin jertfe de sânge, la obţinerea victoriei împotriva armatei otomane, îndeplinind misiuni specifice precum lucrările de fortificaţii executate pe malul Dunării în sectoarele Calafat, Ciuperceni, Poiana Mare, Rast, Bechet, Corabia, Izlaz şi altele, întinderea podului de vase peste Dunăre, la Siliştioara-Măgura între 14-31 august 1877, organizarea şi executarea lucrărilor de fortificaţii în zona Plevnei şi asigurarea comunicaţiilor pentru nevoile trupelor româneşti şi ruseşti din zonă. În conformitate cu prevederile Decretului nr. 2550 din 31 octombrie 1880 a luat fiinţă Batalionul 2 Geniu, format din 6 companii (două de săpători minari, una de pontonieri, două de căi ferate şi una de telegrafişti), Batalionul 1 urmând să se reorganizeze pe aceleaşi baze. Doi ani mai târziu, prin Decretul nr. 960 din 8 aprilie 1882, a fost creat primul regiment de geniu, prin contopirea celor două batalioane corp aparte existente, comanda unităţii fiind încredinţată colonelului Constantin Poenaru. Din necesitatea de a rezolva operativ problemele de specialitate pe linie de armă, prin Decretul nr. 617 din 24 februarie 1887 a luat fiinţă Inspectoratul Geniului, având ca atribuţii inspectarea armei geniului, a serviciilor de geniu şi a tuturor construcţiilor militare şi lucrărilor de fortificaţii. Necesităţile de cadre arau asigurate de cele două şcoli militare de specialitate, Şcoala specială de artilerie şi geniu şi Şcoala specială de aplicaţii de artilerie şi geniu, înfiinţată în anul 1881. Temeinica pregătire de specialitate a ofiţerilor genişti români a fost probată de executarea unor lucrări de fortificaţii de mare amploare, între care cităm: fortificarea cetăţii Bucureşti (1882-1899) executată de Regimentul 1 Geniu comandat de colonelul Anton Berindei; regiunea întărită Focşani-Nămoloasa-Galaţi (1888-1893), executată de Regimentul 2 Geniu, comandat de colonelul Zamfir Gheorghiu. La începutul Primului Război Mondial, trupele de geniu erau formate din: un regiment de pontonieri, un regiment de căi ferate, cinci batalioane de pionieri şi un batalion de specialităţi cu o companie aerostaţii. Printre misiunile specifice îndeplinite se numără amplele lucrări de fortificare a graniţelor ţării, lucrările executate pe comunicaţii, în special în zonele de munte, care au uşurat deplasările operative ale marilor unităţi, cât şi transporturile în vederea asigurării materialelor acestora, construirea podului de pontoane în cadrul manevrei de la Flămânda (18-22 septembrie 1916), minarea regiunii fortificate Focşani-Nămoloasa-Galaţi, precum şi a podului de la Cernavodă pentru a nu fi folosite de inamic, precum și lucrările de bază din zonele bătăliilor de la Mărăşti şi Oituz în vara anului 1917. Dintre lucrările genistice executate de trupele de geniu în perioada interbelică se detaşează sistemul de fortificaţii de la graniţa de vest a ţării, acţiune demarată în anul 1936.De la înfiinţarea lor, trupele de geniu – în paralel cu desfăşurarea pregătirii militare – au participat efectiv la executarea unor lucrări de utilitate publică şi a unor obiective economice: platforme industriale, modernizări portuare, irigaţii, Transfăgărăşanul, Canalul Dunăre-Marea Neagră, dezvoltarea sau întreţinerea reţelei de drumuri şi căi ferate în toată ţara, etc.Pe timpul stării de urgență care a fost instituită pe teritoriul României (16 martie – 14 mai 2020), în contextul măsurilor luate pentru prevenirea, limitarea și combaterea cu Covid – 19, militarii geniști au participat la lucrările de construire și amenajare a Spitalului ROL 2 în incinta Institutului Național de Gerontologie și Geriatrie „Ana Aslan” din București și la lucrările pentru instalarea Sistemelor Medicale Modulare de Izolare și Tratament de la Constanța și Timișoara.
Statuia geniului „Leul” este un monument din București, sector 5, situat la intersecția bulevardelor Iuliu Maniu și Geniului (în apropiere de Palatul Cotroceni). Numele ansamblului monumental a dat și numele pieței din apropierea acesteia, Piața Leu, precum și numele campusului studențesc din zonă, Campusul studențesc Leu, care se află în clădirea în care, până la Revoluția din decembrie 1989, a funcționat Academia Ștefan Gheorghiu (Instiuția de pregătire a activiștilor Partidului Comunist Român).
Monumentul Eroilor Geniști din București a fost înălțat din inițiativa generalului Constantin Ștefănescu Amza care, în calitate de comandant al Școalelor și Centrului de Instrucție al Geniului, a lansat atât operațiunile de colectare a fondurilor necesare, cât și organizarea concursului pentru stabilirea realizatorului. Monumentul a fost dezvelit la la data de 29 iunie 1929 de către Alteța sa Regală Principele Nicolae al României, în cadrul unei grandioase festivități, în prezența reprezentanților Casei regale, a guvernului, a capilor oștirii, a unui mare număr de generali de geniu activi și în rezervă, a șefilor serviciilor și comandamentelor unităților de geniu, a întregului corp ofițeresc și profesoral al Școlilor de Geniu și a tuturor elevilor acestora. Monumentul este înscris, sub denumirea Monumentul eroilor din arma geniului – Leul în Lista monumentelor istorice, actualizată prin Ordinul ministrului Culturii și Cultelor, nr. 2314/8 iulie 2004. Monumentul a fost realizat de către sculptorul Spiridon Georgescu și turnat în bronz la Fabrica și turnătoria V.V. Rășcanu din București. Elementul dominant al monumentului, reprezentând un leu, are lungimea de 5,40 m și înălțimea de 4,4 m, cântărind 6000 de kilograme.
Leul este înfățișat stând pe o țeavă de tun și pe o cască, peste care este desfășurat un drapel de luptă, toate aparținând trupelor inamice. Simbolizează rezistența, dârzenia și vitejia de care a dat dovadă oștirea română în Primul Război Mondial, în campaniile din anii 1916-1918, în special în timpul încleștărilor dramatice de la Oituz, Mărășești și Mărăști. În cele patru colțuri ale ansamblului statuar sunt reprezentați 4 soldați stând de strajă, echipați adecvat pentru îndeplinirea misiunilor de luptă: un cercetaș, un ceferist, un pontonier și un telefonist. Fiecare din aceste statui au înălțimea de 2,2 și cântăresc 1200 kg. Pe cele 4 părțile laterale ale soclului sunt montate patru metope reprezentând în basorelief aspecte din acțiunile caracteristice fiecărei specialități militare ale trupelor de geniu, dispuse pe fiecare latură a soclului principal, la nivelul părții inferioare a statuetelor, astfel: pe latura din față, construcția unor infrastructuri de cale ferată; pe latura stângă, organizarea trecerii unui curs de apă cu ambarcațiuni mobile și pe vase de echipaj; pe latura dreaptă, amenajarea unei poziții de apărare cu tranșee, rețele de sârmă și lucrări de nuielărie și pe latura din spate, realizarea și deservirea posturilor și centrelor telefonice și telegrafice; În plus, pe laturile din stânga și dreapta a soclului principal, la nivelul părții superioare a statuetelor, sunt montate două embleme reprezentând semnul de armă al geniului, la acea vreme. Pe fața dinspre piață a soclului este aplicată inscripția: „SPUNEȚI GENERAȚIILOR VIITOARE CĂ NOI AM FĂCUT SUPREMA JERTFĂ PE CÂMPURILE DE BĂTAIE PENTRU ÎNTREGIREA NEAMULUI”.
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2020/12/monumente-ale-eroilor-buzoieni-comuna.html
-->
Răspunsuri