Insignele militare regaliste pentru vechime contineau simboluri ale regalităţii şi se deosebeau de la o unitate la alta, pe când în regimul comunist, dar şi în prezent se emiteau şi se emit insemne (ordine sau medalii) unice, ca reprezentare grafică, pe toata armata, împărţite în trei clase (1, 2 şi 3) pe care se înscria şi se înscrie vechimea neîntrereupă în muncă de 5, 10, 15, 20 de ani sau mai mult. Este necesar de precizat că acordarea acestor insemne de vechime era însoţită şi este însoţită de o mică majorare a retribuţiei lunare sau de o avansare în grad la exceptional (dacă persoana era bine văzută, a se înţelege - apreciată, de către şefi.
La inceputul anului 1941, Corpul Granicerilor era format din 8 regimente (1-8) organizate in 4 brigazi (1-4) si un grup de nave grancieresti (7 vedete de patrulare, un remorcher, un slep de transport si un slep cazarma), aflat la Braila. Regimentele erau dispuse in urmatoarele zone:
- Regimentul 1 Graniceri – Bucuresti (pe frontiera cu Bulgaria)
- Regimentul 2 Graniceri – Cernavoda (pe frontiera cu Bulgaria)
- Regimentul 4 Graniceri – Deva (pe frontiera cu Ungaria)
- Regimentul 7 Graniceri – Sibiu (pe frontiera cu Ungaria)
- Regimentele 3, 5, 6 si 8 Graniceri pe frontiera cu Uniunea Sovietica
Un regiment de graniceri era structurat putin diferit de un regiment de infanterie din 1941: trei batalioane, dar unul era pentru instructie, nu pentru campanie. Fiecare batalion era compus din doua companii de puscasi si o companie de armament greu. Exista de asemenea si un pluton calare in fiecare regiment (numerotate de la 1 la 8). In vara anului 1942, au fost create de-a lungul granitei cu Ungaria patru batalioane fixe regionale, denumite "Bihor", "Vrancea", "Neamt" si "Bucovina". Fiecare avea 28 de ofiteri (toti rezervisti, cu exceptia comandantului), 34 de subofiteri si 709 de soldati. Recrutii erau localnici care nu fusesera incadrati in unitatile din zonele respective, de obicei cetateni mai in varsta. Erau echipati cu pusti, 12 mitraliere, 24 pusti-mitraliere, 6 tunuri anticar de calibru mic si 12 aruncatoare de mine. Aceasta era situatia pe hartie, in realitate o mare parte din armamentul greu lipsind. Instructia avea loc in fiecare duminica dimineata timp de sase ore. In 1943, numarul batalioanelor a crescut la noua, fiind formate si batalioanele "Aries", "Somes", "Cluj", "Codru" si "Cris". Au fost apoi impartite in doua grupuri dupa criterii regionale: "Aries", "Somes", "Cluj", "Codru" si “Bihor” in Grupul Transilvania si "Vrancea", "Neamt" si "Bucovina" in Grupul Moldova. Dupa 23 august 1944, grancierii au participat la luptele cu germanii si maghiarii pe granitele vestice, incetinind inaintarea inamicului pana cand trupele regulate au putut trece Carpatii. Dupa ce Transilvania de Nord-Vest a fost reluata, la sfarsitul lui octombrie 1944, Corpul de Graniceri a fost redus in conformitate cu armistitiul semnat cu Puterile Aliate. Regimentele 4, 6 si 7 au fost desfiintate. Dupa aproape jumatate de an, in primavara anului 1945, Regimentele 2, 3 si 5 au avut aceeasi soarta. O parte din fostii grancieri au fost utilizati pentru a completa pierderile din diversele unitati aflate pe front, in special la Diviziile 2 si 3 Munte. |
***
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2020/06/semne-personale-militare-de-identitate.html
-->
Răspunsuri