Piesa de mai sus este o medalie ocazionată de organizarea Expoziției Societății Viticole din municipiul Iași. Nu se știe când s-a bătut această medalie dar se poate deduce, după sloganul insripționat pe revers “Prin noi înșine”, că această societate a existat în perioada interbelică, pe vremea guvernării țării de către Partidul Liberal. Este posibil ca această societate să fie înaintașa actualei “Stațiuni de cercetare dezvoltare pentru viticultură și vinificație din municipiul Iași”, fondate în baza HCM nr.425 din data de 28 martie 1957. Sediul actualei stațiuni este situat pe Aleea Mihail Sadoveanu, nr.48, în municipiul Iași. Expoziția a avut ca scop încurajarea producătorilor, sub îndemnul: „Cu concursul tuturor, să facem din Iaşi un mare centru de producţie, artă şi cultură.“ Împlinindu-se dorinţa fostului primar C. Toma, expoziţia a fost amenajată pe terenul folosit în anul 1923, unde au fost chemate toate instituţiile, firmele, şcolile, universitatea, mănăstirile, cât şi producătorii, meşteşugarii şi comercianţii. În acest scop, pe terenul de la Copou s-au reînnoit plantaţiile şi s-au construit vreo 20 de standuri artistice, cu aspect pitoresc. Conform programului, duminică 29 septembrie 1935, la ora 11:30, a avut loc solemnitatea deschiderii cu o slujbă săvârşită de un sobor de preoţi şi cu ministrul Victor Iamandi aducând salutul guvernului şi promiţând „totul pentru Iaşi“. Festivitatea a fost încheiată de primarul Osvald Racoviţă mulţumind participanţilor şi chemând locuitorii la munca de ridicare economică şi culturală a oraşului, emiţând ideea că „prin puteri proprii şi prin concursul centrului, Iaşul poate deveni ceea ce este Lipsca pentru Germania,“ cu referire la renumitul oraş Leipzig, unde se organizează mari expoziţii internaţionale. La expoziţie a sosit şi un tren cu vreo 350 de membri ai Asociaţiei „Prietenii Iaşilor“, formată din ieşenii statorniciţi în capitală şi munciţi de dorul locurilor natale, printre ei fiind foşti miniştri, parlamentari şi înalţi dregători. Întruniţi la Universitate, musafirii, cu profesorii localnici, au trimis o telegramă regelui Carol al II-lea şi primului-ministru, rugându-i să ia sub protecţie „vechea capitală a culturii româneşti“, arătând situaţia economică tragică în care se afla oraşul: „Iaşii sunt în grea suferinţă din toate punctele de vedere. Comerţul şi industriile sunt stânjenite, monumentele istorice şi bisericile sunt lăsate ruine, şcolile se zbat în lipsă cumplită, asociaţiile artistice şi muzicale sunt aproape de dispariţie.“ („Iaşul“, nr. 4/1936). La cererea Primăriei, Direcţia Generală CFR a acordat o reducere de 50% călătorilor care au dorit să vină la Iaşi cu trenurile de persoane, în perioada expoziţiilor, între 15 mai-15 iunie cât şi între 15 septembrie-15 octombrie 1936, urmând ca aceştia să plătească numai biletul de dus, valabil şi la întoarcere, cu viză în staţia Iaşi. Înlesnirea ceferistă dădea prilej locuitorilor din întreaga ţară să pornească în pelerinaj la „Ieşi“. Toată primăvara s-a lucrat la pregătirea expoziţiilor. Prins prin Bucureşti de un gazetar şi întrebat despre noutăţi, primarul l-a informat: „În acest scop am amenajat complet parcul «Regele Carol al II-lea», din Copou, cu plantaţii şi pavilioane noi. Deosebit, am construit acolo Hanul Ancuţei, după original. De asemeni, vestita Bolta Rece, care va fi un adevărat muzeu cu fotografii şi autografe de la toţi marii noştri poeţi şi scriitori cari au petrecut în acest local. În sfârşit, am construit, tot în parc, Arcul vechii Academii Mihăilene, aşa cum era la înfiinţarea ei. Restul pavilioanelor vor fi ocupate cu expunere de mărfuri ale diferitelor firme. Expoziţia se deschide la 17 mai şi durează până la 15 iunie.“ („Iaşul“- Buletinul Cercului Ieşenilor, nr. 4/1936)
***
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2022/07/hoorn-olanda.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri