Anul 1918 a adus aceasta implinire in istoria romanilor: faurirea statului national unitar care se inscrie in cadrul marilor prefaceri internationale petrecute la sfarsitul primului razboi mondial. O puternica miscare de redesteptare natinala s-a produs printre popoarele incorporate in Rusia tarista, in conditiile miscarii revolutionare din Rusia in toamna anului 1917. Dupa ce la 22 ianuarie 1918 s-a contituit Republica Moldoveneasca Independenta, la 27 marie1918 Basarabia, teritoriu al Moldovei incorporat in Rusia tarista in 1912, s-a unit cu Romania in urma hotararii reprezentantilor populatiei din Basarabia reuniti in Sfatul Tarii. Prabusirea Imperiului Tarist a grabit prabusirea Imperiului Austo-Ungar. O ultima incercare de a-si salva tronul a intreprins la 3 octombrie 1918, imparatul Carol I care, prin manifestul "Catre popoarele mele credincioase" propunea reorganizarea federativa a Austro-Ungariei in 6 regate independente. In octombrie 1918 cehii si slovacii au iesit de sub tutela Austro-Ungariei si au proclamat Republica Cehoslovacia independenta; sarbii, croatii, slovenii s-au unit; revolutia a izbucnit la Viena si la Budapesta, ducand la inlaturarea monarhiei si la prabusirea imperiului dualist, ducand la proclamarea Austriei si Ungariei ca republici independente. In aceasta mare miscare s-au situat si evenimentele din octombrie-noiembrie 1918 din Bucovina si Transilvania. La 4 octombrie 1918 deputatii romani din Bucovina au declarat in parlamentul din Viena ca vor face uz de dreptul de autodeterminare si au alcatuit Consiliul National Roman pentru Bucovina. La 14 octombrie 1918 la Cernauti s-a convocat o adunare a reprezentantilor din intreaga provincie, devenita Adunare Constitutionala care s-a pronuntat pentru unirea Bucovinei cu celelalte tari romanesti intr-un stat national independent. La 15-28 noiembrie 1918, Congresul general al populatiei din Bucovina a hotarat unirea cu Romania. In Transilvania la 18 octombrie 1918, la Arad s-a constituit Consiliul National Roman Central, format din 6 reprezentanti ai Partidului National Roman din Transilvania si 6 social-democrati, ca for de coordonare a miscarii de eliberare din Transilvania. Concomitent in Transilvania s-au format consilii locale si garzi nationale, organisme reprezentative ale populatiei romanesti. La inceputul lunii noiembrie Consiliul National Roman Central a cerut guvernului maghiar sa-i recunoasca putrea deplina asupra Transilvaniei. Tratativele organizate la Arad de guvernul de la Budapesta cu reprezentantii Consiliului National Roman Central au esuat datorita faptului ca delegatia maghiara promitea autodeterminarea in cadrul Ungariei, iar delegatia romana cerea recunoastera dreptului romanilor la independenta deplina. In aceasta situatie Consiliul National Roman Central a ajuns la concluzia ca se impunea convocarea unei adunari nationale care sa decida si sa reafirme vointa de unire a romanilor.
La Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918 au participat 1228 de delegati precum si reprezentanti ai tuturor paturilor si categoriilor sociale din toate colturile Transilvaniei. La sedinta delegatilor, Vasile Goldis a prezentat un raportcu caracter politic si Rezolutia de Unire. Primul punct al Rezolutiei hotara "Adunarea nationala a tuturor romanilor din Transilvania, Banat si Tara Ungureasca, adunati prin reprezentantii lor indreptatiti la Alba-Iulia in ziua de 18 noiembrie-1 decembrie 1918, decreteaza unirea acestor romani si a tuturor teritoriilor locuite de ei cu Romania".Rezolutia mai prevedea asigurarea, in cadrul noului stat, a libertatii nationale pentru nationalitatile conlocuitoare, infaptuirea unui regim democratic, realizarea unei reforme agrare radicale si a unei legislatii muncitoresti la nivelul statelor capitaliste avansate. Pentru conducerea Transilvaniei, pana la integrarea ei administrativa cu tara, s-a constituit un organ parlamentar – Marele Sfat National - care a desemnat apoi Consiliul Dirigent (guvern provizoriu). Ambele organisme au pastrat legaturi stranse cu guvernul de la Bucuresti, avand sarcini limitate pe perioada de autonomie. Unirea a fost ratificata ulterior printr-un Decret al statului roman. Legitimitatea unirii romanilor transilvaneni cu Romania a fost inteleasa si de reprezentantii cu vederi inaintate din randurile reprezentantilor cu vederi inaintate din randurile nationalitatilor conlocuitoare. Astfel, Consiliul National Maghiar de la Targu Mures, luand act de realizarea unitatii romanilor, a sustinut dreptul de autodeterminare a popoarelor nemaghiare din Ungaria si a actionat pentru a se aplana orice excese, pentru ca vaiata din Transilvania sa se desfasoare normal. In ianuarie 1919 adunarea de la Medias a populatiei sasesti a adoptat o rezolutie de adeziune la unire. De asemenea svabii din Banat au aderat la unire printr-o adunare intrunita in august 1919 la Timisoara. Pe plan international Unirea din 1918 si-a gasit consacrarea in tratatele de pace de la Versailles incheiate dupa primul razboi mondial. Astfel, in tratatul de pace dintre puterile aliate invingatoare si Austria, incheiat la Saint-Germain la 10 sptembrie 1919 se consacra unirea Bucovinei cu Romania. Tratatul de la Trianon din 4 iunie 1920 incheiat cu Ungaria consfintea unirea Transilvaniei cu Romania. Tratatele de pace au marcat recunoasterea juridica internationala a Unirii romanilor. Formarea statului national unitar roman a accelerat ritmul de dezvoltare si modernizare a societatii romanesti; suprafata tarii a crescut de la 137000 km2 la 295049 km2, populatia a sporit de la 7250000 locuitori la 18052896 locuitori (confom recesamantului din 1930).
Filatelia poate fi definită ca studiul şi colecţionarea produselor filatelice, în special a timbrelor. Dar filatelia înseamnă mai mult decât o simplă preocupare pentru frumos. Provocare, informaţie, prietenie şi amuzament sunt doar câteva din caracteristicile unuia dintre cele mai populare hobby-uri din lume, filatelia. De peste 150 de ani, colecţionarea timbrelor este una din preocupările familiilor regale, vedetelor de film, celebrităţilor din lumea sportului şi a altor persoane din viaţa publică. Filatelia este un hobby foarte personal, iar popularitatea sa este determinată de faptul că este flexibil faţă de necesităţile colecţionarului. Înainte de apariţia mărcii poştale, costurile livrării scrisorilor erau achitate de destinatar. Realizarea primelor mărci poştale a revoluţionat serviciile poştale deoarece funcţia de bază a timbrelor o reprezintă plata în avans a unui serviciu poştal. De-a lungul timpului, această funcţie s-a diversificat, dar se bazează pe acelaşi principiu. Mărcile poştale îndeplinesc trei roluri principale: chitanţă cu o anumită valoare pentru o plată în avans a unui serviciu poştal, mijloc de celebrare şi promovare a patrimoniului naţional şi piesă de colecţie. Dar mai presus de orice, marca poştală este un veritabil ambasador al istoriei, culturii şi civilizaţiei umane, deoarece, forma şi funcţia sa îi conferă libertate de mişcare şi posibilitatea de a transmite informaţii în toate colţurile lumii. Timbrul capătă valoare în ochii privitorului fiind totodată o plăcere pentru ochi, prin frumuseţea desenului, a culorii şi a tehnicii de tipărire dar şi un studiu al istoriei, culturii şi civilizaţiei întregii lumi, deoarece îţi poate dezvălui detalii despre evenimente, persoane şi locuri, dar mai ales drumul parcurs de un plic până la destinaţie.
Primul timbru din lume a apărut în Marea Britanie şi s-a numit Penny Black. Optsprezece ani mai târziu, la 15 iulie 1858 a apărut prima emisiune de mărci poştale româneşti intitulată Cap de bour. Emisiunea a fost tipărită în Moldova şi reproduce semnul heraldic de pe stema statului. Prima emisiune de mărci poştale din spaţiul românesc este formată din patru valori: 27, 54, 81 şi 108 parale. Colecţionarea mărcilor poştale a avut un puternic impact in ţara noastră. Acest hobby european a ajuns în spaţiul românesc în jurul anului 1865, în perioada de domnie a lui Alexandru Ioan Cuza. În acea perioadă, colecţionarii individuali sau comercianţii de tutun vindeau primele noastre mărci poştale: Cap de Bour, Principatele Unite sau Cuza. Nevoia de comunicare între colecţionarii de timbre a dus la organizarea lor în diverse societăţi şi cluburi filatelice, acestea având o activitate intensă, în special la începutul secolului al XX-lea. Astăzi, timbrul reprezintă, alături de drapel, imn, stemă şi monedă unul dintre simbolurile noastre naţionale.
***
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2023/05/kampen-olanda.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri