Machu Picchu este un oraș-templu incaș din secolul al XV-lea d.Hr., situat pe teritoriul regiunii actuale Cusco din Peru. Ruinele au fost redescoperite în anul 1911 de către arheologul Hiram Bigham, fiind unele dintre cele mai frumoase și enigmatice locuri străvechi din lume. În anul 1983, UNESCO a desemnat Machu Picchu drept sit al patrimoniului mondial, descriindu-l ca "o capodoperă absolută de arhitectură și un testimoniu (mărturie) unic al civilizației incașe". Invizibil de jos și limitat natural, înconjurat de terase agricole suficiente pentru a hrăni populația, și irigat de izvoare naturale, Machu Picchu pare să fi fost folosit de incași ca un oraș ceremonial secret. Orașul este situat 610 metri deasupra gălăgiosului râu Urubamba, norii acoperind ruinele palatelor, băilor, templelor, hambarelor și a în jur de 200 de case, toate într-o remarcabilă stare de conservare. Aceste structuri, săpate în granitul din vârful muntelui sunt minuni atât arhitecturale cât și estetice. Multe dintre cărămizile cântărind 50 de tone sau chiar mai mult sunt atât de precis sculptate și unite cu atâta exactitate, încât îmbinările fără mortar nu permit nici măcar unei lame de cuțit să intre printre ele. Se știu puține lucruri despre utilizările sociale sau religioase ale orașului în vremurile incașilor. Scheletele a 10 femei și ale unui bărbat duc la presupunerea că acest sit ar fi putut fi un sanctuar pentru pregătirea preoteselor și/sau a mireselor nobilimii incașe. Oricum, examinarea ulterioară a oaselor a dezvăluit un număr egal de oase masculine, ceea ce indică faptul că Machu Picchu nu era exclusiv un templu pentru femei. Patru secole au fost necesare pentru descoperirea unei fantastice fortărețe ascunse printre piscurile de 4000 de metri ale anzilor peruvieni. Nu i se cunoaște adevăratul nume, ce destinație avea și de ce a fost părăsită de băstinași în secolul al XVI-lea fără a fi atacată de conchistadori. A scăpat neobservată de europeni până în secolul al XX-lea, când a primit și numele de Machu Picchu. Descoperită abia în anul 1911, această citadelă a fost concepută ca un labirint citadin inexpugnabil. La peste 4000 de metri, lemnul era o raritate și totul a fost durat în piatră: terase, fotificații, palate regale, locuințe simple, bazine de acumulare a apei de ploaie, cărămizi, piețe și un sofisticat sistem de parcele agricole pentru cultura principală, porumbul. Totul se încadrează într-un plan urbanistic aparent "întortocheat", menit să deruteze eventualii invadatori. Este un unicat arhitectural impresionant și abia fotografiile făcute din avion i-au pus în evidență toate însușirile. Machu Picchu numără cam 200 de clădiri, cel mai adesea în formă de patrulater, care nu au, în general, decât un singur etaj și nici o despărțitură interioară. Construcțiile cele mai marcante sunt Torreon, sau observatorul astronomic în formă de semicerc, folosit pentru determinarea datelor importante ale calendarului și Intihuatana, sau cadranul solar. Micul oraș poate găzdui între 500 și 1000 de persoane, cifră modestă dacă o comparăm cu cei 200000 de locuitori pe care îi număra, fără îndoială, pe atunci Cuzco, capitala. Ruinele Machu Pichu atrag anual peste 2 milioane de vizitatori, asta și pentru că ascunde încă multe enigme. Redau mai jos câteva curiozități despre orașul templu Machu Pichu:
- Deși oficial se spune că arheologul american Hiram Birgham (profesor la Universitatea Yale) care între anii 1906 - 1915 a condus cinci expediții în Peru ar fi descoperitorul templului, se pare că el ar fi găsit aici vreo trei fermieri. Unul dintre aceștia a fost agricultorul local Melchor Arteaga, care i-a dat un pont: i-a povestit despre clădirile ascunse în munți, în mijlocul pădurilor, și s-a oferit să-l conducă la ele. Se știe precis că cu vreo 44 de ani mai devreme (anul 1867), omul de știință german, Augusto Berns, ar fi trecut pe aici. Studiile și hărțile sale conțin urmele unui sanctuar incaș pe acest munte.
- Deși la început profesorul Bingham a crezut toată viața că aici au fost sacrificate fecioare pentru zeul Soarelui, în anul 1912 el găsit și schelete aparținând unor bărbați
- Orașul ocupă 32592 de hectare, în momentul descoperirii fiind complet acoperit de vegetație. În total în oraș sunt 3000 de scări, așa că să ne așteptăm să facem febră musculară dacă vrem să cutreierăm întregul oraș.
- Pietrele de granit folosite în construcții cântăresc în medie 22 kg fiecare. Este aproape de neimaginat cum a fost transportată acolo o asemenea cantitate de piatră.
- Machu Picchu se afla pe marginea unui drum pavat incredibil de lung, care făcea parte din acea rețea de 40 mii de km care traversa vastul Imperiu Inca, din munți până la coastă. Acest traseu este denumit și „drumul soarelui" de către istorici.
- De altfel, sanctuarul a fost construit direct la o înălțime atât de extremă, într-un loc greu accesibil, pentru ca pe cât posibil nimeni să nu tulbure zeii.
- Chiar dacă templul este construită pe o falie, oamenii de știință susțin că niciun cutremur nu ar putea-o distruge – în 550 de ani cu siguranță au existat cutremure semnificative în zonă, iar clădirile încă stau în picioare.
- Chiar dacă sună ciudat, Machu Picchu a fost și observator astronomic, adevărat, fără gadget-uri moderne, telescoape și sateliți. În acea vreme un mic grup de astronomi și preoți a folosit observatorul deosebit de modern la vremea sa, pentru monitorizarea poziției exacte a corpurilor cerești, folosind ca punct de referință vârfurile Munților Yanantín.
- Oare cum de n-au murit de foame cei care au trăit acolo, izolați de cel mai apropiat oraș? Structura în cascadă a avut mai multe funcții: pe de o parte a împiedicat întregul complex să alunece pe terenul montan abrupt, pe de altă parte pe aceste etaje terasate au putut cultiva diferite plante, care serveau drept hrană pentru cei care locuiau aici.
- Metoda cu care a fost construit întregul complex se numește tehnica Ashlar. Aceasta construcție este aidoma cuburilor de LEGO interconectate: pietrele de granit au fost sculptate pentru a se potrivi între ele, motiv pentru care toate structurile sunt încă atât de stabile.
- În 2020 nu mai trebuie să călărești zile întregi pe măgari sau să te lupți singur cu muntele. Trenul merge direct din Cuzco la Aguas Calientes, o mică comună sub Machu Picchu. De aici putem urca în două feluri: confortabil sau dureros. Cel din urmă înseamnă 90 de minute pe scări până ajungem la minunea arhitecturală. Cei mai comozi pot folosi autocarul.
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2021/06/minuni-ale-arhitecturii-mondiale-41.html
-->
Răspunsuri