Începând cu data de 15 septembrie 2025, Banca Națională a României va lansa în circuitul numismatic mondial o monedă din argint cu tema 125 de ani de la nașterea Henriettei Yvonne Stahl. Aversul monedei prezintă o compoziție grafică ce cuprinde titlurile operelor scriitoarei Henriette Yvonne Stahl, inscripția „ROMANIA” în arc de cerc, anul de emisiune „2025”, stema României și valoarea nominală „10 LEI”, iar reversul monedei redă portretul, numele și semnătura Henriettei Yvonne Stahl și anii între care a trăit aceasta „1900” și „1984”. Caracteristicile tehnice ale monedei sunt următoarele:
- data emiterii – 15 septembrie 2025
- emitent – Monetăria Statului la comanda BNR (Banca Națională a României)
- tema - 125 de ani de la nașterea Henriettei Yvonne Stahl
- valoare nominală – 10 lei
- material compoziție – argint
- titlu – 99,9%
- forma – rotundă
- diametrul – 37 milimetri
- greutate – 31,103 grame
- cant – zimțat
- calitate – proof
- tiraj – 5000 piese
- preţul de vânzare unitar, fără TVA prin magazinelor sucursalelor regionale București, Cluj, Constanța, Dolj, Iași și Timiș ale Băncii Naționale a României – 620 lei.
Henriette Yvonne Stahl a fost o scriitoare și traducătoare română care s-a născut în localitatea franceză Saint-Avold, atunci localitate a landului german Alsacia-Lorena la data de 9 ianuarie 1900 într-o familie de medici francezi și a decedat la data de 24 mai 1984 la București. În 1901 familia ei se stabilește în România primind cetățenia română. Tatăl său, Henri Stahl, a fost autorul unei celebre metode de stenografie și stenograf șef al Parlamentului, prietenul de o viață al istoricului Nicolae Iorga. Face liceul în particular, începe școala la vârsta de 9 ani din cauza sănătății ei șubrede. În anul 1918 este trimisă de părinți să locuiască la țară, în familia ordonanței, care-i salvase viața tatălui ei pe front, Iordache Dumitru. Soția acestuia este prototipul eroinei romanului Voica. Debutează în literatură cu poeme în proză, publicate în revista "Flacăra", în 1931. Urmează "Conservatorul de Artă Dramatică" din București, între anii 1922 -1925, unde studiază actoria la clasa actorului Ion Livescu. În 1931 îl cunoaște pe poetul Ion Vinea, alături de care va rămâne 14 ani. În 1945, îl cunoaște pe romancierul Petru Dumitriu, cu ocazia premierii acestuia pentru cea mai bună nuvelă a anului. Acesta se mută la ea acasă, în 1946, (inițial lângă Cișmigiu, ulterior pe Bulevardul Pake Protopopescu nr. 89, unde se află și acum o plachetă "in memoriam" a scriitoarei). Legătura dintre ei va dura aproximativ 10 ani, în pofida diferenței mari de vârstă (24 de ani). În 1954 are loc un episod interesant: căsătoria celor doi, urmată aproape imediat de divorț. Explicația fiind probabil dorința de a-i asigura scriitoarei un venit decent și statutul de relativă protecție în fața abuzurilor, ca fostă soție de nomenclaturist. Unele dintre romanele ei, tipărite între cele două războaie mondiale, vor fi primite elogios de Garabet Ibrăileanu și de Mihail Sadoveanu, mai ales că debutul cu romanul "Voica", se va produce în paginile "Vieții Românești". Cu romanul Voica obține în anul 1972 Premiul Societății Scriitorilor Români. Ea scris și literatură în limba franceză, iar o parte dintre romanele ei au fost publicate în Franța, în traducere proprie.Alte opere literare scrise de ea sunt:
- Mătușa Matilda, patru nuvele 1928
- Steaua Robilor, roman, 1934
- Între zi și noapte, roman 1942 si în limba franceză 1969
- Marea bucurie 1947
- Fratele meu, omul, 1956
- Nu mă călca pe umbră, 1969
- Orizont, linie severă, 1970 și în limba franceză 1976
- Pontiful, 1972
- Martorul eternității, 1975 și în limba franceză
- Drum de foc, 1981
-->
Răspunsuri