Secția de ciclism a Clubului sportiv CFR din București a fost înființată în anul 1926. În anul 1929 era considerată a treia secție de ciclism din București. În anul 1932, echipa CFR câstigă "Cupa Federației" (București-Ploiești și retur) și titlul de campion la fond al României (București-Predeal) cu ciclistul Tanase Ignat - unul dintre marii fondiști ai ciclismului românesc. În anul 1933, cicliștii CFR ocupă 19 locuri I, 6 locuri II și 7 locuri III: câstigă "Cupa Nicolae Crihălmeanu", "Cupa jubileului de 10 ani" a circuitului "Principele Nicolae", titlul de campion la fond (Cornel Nițescu), campion regional la fond (Ion Marinescu) și la viteză (Ervant Norhadian), precum și cursa de viteza de pe ONEF (Gheorghe Hapciuc). În anul 1934 echipa de ciclocros (St. Stefanov, C. Tudose, D. Hrenciuc și Gh. Negoescu) câștigă Campionatele Naționale și titlul României la "Cros Ciclo-Pedestru" (Radu Ioniță). În anul 1936, Gheorghe Hapciuc s-a aflat între cei 4 componenți ai lotului României care au participat pentru prima dată (și ultima) în "Turul Franței". În cursele de șosea, dar în mod deosebit în cele de velodrom se evidențiază Ervant Norhadian (1945 - 1953). Gheorghe (Dede) Negoescu a fost unul dintre cicliștii și antrenorii cu contribuții deosebite în cadrul secției de ciclism, un nume de referință al ciclismului românesc. Secția și-a încetat activitatea după anul 1954. În fotografie, o medalie interesantă, rară în peisajul românesc, dominat de gravorul Gerscovici… Campionatul de ciclism CFR, cursa demifond, premiul II, 1928, piesă aflată în colecția www.muzeuciclism.ro.
***
Astăzi Clubul sportiv CFR poartă numele Clubul sporiv Mișcarea CFR București și are sediul în Strada Gara de Nord, nr.1-3, etaj 4, camera 405.
***
Ciclismul este, în sensul larg al cuvântului, deplasarea pe sol folosind mijloace de transport puse în mișcare de mușchii omului, cu precădere bicicletele. Ciclismul se împarte în două categorii: de plăcere și disciplină sportivă de sine stătătoare. Ciclismul sportiv este condus de Uniunea Ciclistă Internațională, cu sediul în Elveția. Sportul ciclism înseamnă organizare riguroasă dar și investiții însemnate în echipamentele de concurs. Printre primii locuitori ai Capitalei, care au folosit bicicleta ca mijloc de locomotie, se numarau si cateva personalitati ale vremii: N. Velescu, dr. V. Urechia, Al. Vlahuta, B. Delavrancea si Al. Macedonski. In aceasta perioada, ciclistii care doreau sa organizeze concursuri dupa modelul occidental au importat biciclete cu roata mare in fata, numite bicicle. In ultimul deceniu al secolului trecut, sporeste numarul societatilor de ciclism, apar primele curse, primele velodromuri. Inca din 1886 fusesera infiintate cluburile cicliste ”Velocitas” si ”Huniade”, iar in anul 1889 “Asociatia de ciclism” din Arad. Cursa de debut din Bucuresti, care are loc in 1891 pe distanta Otopeni – Baneasa de 10 km, este castigata de D. Dumitrescu, unde se inalta astazi Arcui de Triumf. O data cu inmultirea societatilor cicliste, se impune necesitatea coordonarii si organizarii ritmice a activitatii cicliste. In consecinta, in 1891 se infiinteaza ”Clubul velocipedistilor” din Bucuresti care va organiza un concurs oficial. In 1893, se fac intreceri pe velocipede in cadrul unei serbari de binefacere, destinate ajutoarelor oferite sinistratilor inundatiilor de la periferia Capitalei. De acum, ciclismul romanesc fusese confirmat ca o activitate sportiva, motiv pentru care se infiinteaza ”Clubul ciclistilor” in 1896 si ”Uniunea velocipedica a Romaniei” in 1897, care se dorea sa detina prerogativele unei federatii nationale. In 1900 ia nastere ”Uniunea Ciclistilor Excursionisti” si apare prima revista ciclista lunara din tara noastra, intitulata ”Bicicleta”. Inca din 1894 functiona prima scoala de invatare a mersului pe bicicleta, in spatiul pietei Victoria si al soselei Kiseleff din zilele noatre. Pe campul acestei scoli va fi amenajata o pista pe pamant lunga de 250 m, cu o turnura usor ridicata la inaltimea de cca 1,50 m. Apare, asadar, primul, velodrom din Romania, denumit ”Victoria”, proprietatea lui Alois Pucher, langa atelierul de reparat biciclete. In aceste conditii, pe langa ciclismul de sosea, apare si cel de velodrom. Pentru ca tribunele velodromului erau neincapatoare si ciclistii evoluau invaluiti de praful pistei, a aparut nevoia de a construi un nou velodrom, mai incapator si cu anexe sanitare. Initiatorul acestui proiect a fost directorul ziarului “Universul”, Luigi Cazzavillan si, totodata, reprezentant in Romania al unei fabrici italiene dc biciclete (firma ”Bianchi”). El a construit un splendid veledrom cu pista de lemn, lunga de 333,33 m si lata de 6 m. Arena a fost ridicata pe soseaua Kiseleff, in dreapta Arcului de Triumf. Inaugurarea velodromului s-a facut in 1896, prilejuind o bogata activitate ciclista de velodrom, unde au concurat ciclisti din Germania, Austria, Ungaria. In 1898, velodromul a fost demontat si pista vanduta ca lemn de foc pentru a se acoperi datoriile la fisc, ramase neachitate dupa moartea fondatorului. Dupa o intrerupere indelungata, timp in care cursele de viteza s-au desfasurat pe aleile din parcuri si la hipodrom, ciclismul de pista isi va relua activitatea o data cu construirea velodromului de la Galati (1923), din initiativa lui Ernest Flacs, presedintele Clubului Ciclist Galati. De asemenea, este consemnata existenta unui velodrom la Craiova, unde s-au derulat concursuri intre ciclistii bucuresteni si craioveni in anii 1896-1898. Dezvoltarea ciclismului de sosea si de pista, reteaua tot mai mare de concursuri si aparitia mai multor cluburi cu acest profil in Capitala si in teritoriu, au creat conditii pentru infiintarea FR de Ciclism. Acest eveniment, care are loc in 26 aprilie 1931, succede existenta celor doua nuclee organizatorice, care la vremea respectiva si-au asumat rolul de conducere si organizare a ciclismului romanesc. Aceste nuclee au fost: Uniunea Velocipedica a Romaniei (1897) si Comisiunea de Ciclism (1912) din cadrul Federatiei Societatilor Sportive din Romania (FSSR).
***
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog de mai jos:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2023/07/oytier-saint-oblas-franta.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri