Simptomele prezente la declanșarea atacurilor de panică sunt următoarele: sufocare, nod în gât, transpirații, bâlbâială, stare de greață, dureri musculare, dureri puternice de cap, senzație de leșin, amețeală, schimbări frecvente de la o stare la alta – de exemplu de la cald la rece, prezența unor furnicături. Există și situații în care persoana, în timpul atacurilor de panică, îți închipuie că aude pași noaptea sau zgomote, care, defapt, nu au loc în realitate. În aceste momente individul simte și se gândește că își pierde controlul, că leșină, cade, îi vine să moară, are senzația că are probleme cu inima. Toate aceste stări sunt departe de adevărata situație, însă în partea cognitivă și cognitivă și afectivă ele se accentuează.
În atacurile de panică teama își face din ce în ce mai mult simțită prezența, iar pe măsură ce persoana în cauză încearcă să depășească aceste momente prin relaxare, situația tinde să se agraveze. De asemenea, repetarea evenimentului care a declanșat atacurile de panică agravează și mai mult starea sa. Simțind că nu mai au scăpare, persoanele reacționează diferit: o parte, datorită gândurilor negative, pesimismului, delăsării, se simt inutili și închizându-se în ei din ce în ce mai mult, aleg calea negativă, intrând în cercuri vicioase.
O altă categorie apelează la medicul de specialitate, reclamând o durere. În urma unor investigații ample nu se găsește nimic și astfel li se prescrie un tratament medicamentos care nu îi ajută cu nimic, din contră, le înrăutățește situația, implicând atât investiții financiare, cât și faptul că, în cele din urmă, individul ajunge să se gândească la sinucidere. Nu doar persoanele care trăiesc aceste atacuri suferă; comportamentul lor afectează și pe cei care le sunt alături, care încearcă să îi ajute. În cele din urmă rezultatul este același: în loc să accepte ajutor din partea celor dragi, el se izolează, pierzându-și încrederea în cei din jur. Atacurile de panică durează între 2 și 30 de minute, însă chiar și după depășirea celor 30 de minute, persoana are senzația că atacul de panică continuă, suferă foarte mult, iar când în cele din urmă reușește să depășească situația se simte foarte slăbit. În general, persoanele care au trecut printr-un prim atac de panică, trăiesc cu frica posibilității de producere a unui alt atac. De exemplu, o persoană care a avut un atac de panică într-un Mall aglomerat, a doua oară va evita să intre în acel loc, de teama retrăirii unui nou atac. Atacurile de panică seamănă în câteva direcții cu agorafobia – teama de locurile aglomerate.
Și în cazul atacurilor de panică, există o diferență între modul în care reacționează bărbații și femeile. Numărul femeilor care suferă de atacuri de panică este mai ridicat decât al bărbaților. Femeile sunt cu mult mai sensibile decât bărbații, care preferă să se refugieze în droguri și alcool.
O cercetare realizată în America, arată că 25% din populația adultă a suferit măcar o dată în viață un atac de panică, în timp ce 5% suferă în timpul vieții atacuri de panică frecvente. Ultimele cercetări care s-au realizat în America arată că există o cauză genetică legată de un mecanism de alarmă din creierul nostru. Acesta ține de modul în care ne apărăm în momente de risc. La unele persoane acest mecanism este mai sensibil, iar în momentul în care se petrec evenimente exterioare ce țin de situații de viață și de moarte (accidente) sau certuri în familie, nemulțumiri la locul de muncă, individul tinde să cedeze mai ușor, fiind prins într-un cerc vicios: cu cât refuză să accepte situația sau să o evite cu atât starea de panică se instalează mai profund, astfel că dacă atacurile de panică se manifestau o dată sau de două ori pe săptămână, ajung în cele din urmă la o frecvență aproape zilnică. În situații de panică, există și persoane care își revin foarte repede, intervenind astfel în salvarea altor persoane – de exemplu în incendii, accidente, etc.
Psihanaliștii vorbesc despre existența unor conflicte interioare vechi, nerezolvate, care în perioade mai sensibile din viața omului, precum vârsta adolescenței sau perioada de după menopauză tind să iasă în exterior. Există și un conflict între instincte, și anume între libidou și supereu. Eul nu reușește să le stăpânească, iar atunci, pentru a masca problema, apar atacurile de panică și simptomele fiziologice.
Ce putem face în cazul atacurilor de panică?Nu trebuie să ne alarmăm și să accentuam situația mai mult decât este cazul
Să încercăm să ne controlăm respirația; la instalarea atacurilor de panică, ritmul respirator crește, ceea ce duce la accentuarea și agravarea stării.(psihologie)
-->
Răspunsuri