Cu totii ne nastem, succesiunea anilor e similara, sfarsitu de asemenea. Dar, pe langa toate astea, o alta constanta a vietii noastre o reprezinta lanturile sau normele sociale.
Normele sociale sunt diferite pe diferite continente, in diferite tari, culturi, religii, case. Cu toate astea in mod sigur ele exista peste tot. Ma intreb care este scopul lor in viata si daca ne sunt utile sau mai ult decat orice ne fac un mare deserviciu tocmai datorita raportarii noastre la ele.
Traim diverse experiente, momente in viata noastra si le raportam la mediu, la experientele celorlalti, la „ce se face” sau „ce se va spune daca”. Nu testam, nu schimbam, nu traim pentru ca ceva sau cineva din afara noastra ne spune ca nu e bine. Ca nu se face. Altcineva decide cum sa traim si ce ar fi bine sa facem. Sunt atat de bine legate in jurul nostru incat nu stim cum e fara ele. Sunt lanturi grele si mari care incep sa ne incatuseze, de multe ori, dinainte chiar de a ne naste. Din prima zi de viata apare prima legatura. Si apoi, cu fiecare zi, cu fiecare etapa in evolutia noastra se mai adauga si alte lanturi, si alte lacate care ne tin incatusati foarte strans in normele sociale. Suntem atat de obisnuiti cu ele incat nu mai stim (daca am stiut vreodata) cum e fara ele. Cat de liberi ne-am simti daca acete lanturi ar fi inlaturate.
Cat de usori am fi fara sa mai caram asupra noastra toate aceste norme si conveniente care mai mult ne incurca decat ne ajuta.
Dar pentru ca nu stim cum e sa fim usori, pentru ca nu stim cum e dupa, pentru ca nu stim ce ne asteapta, pentru ca ne e teama sau pentru ca ne e comod, pastram aceste lanturi, chiar daca suntem nefericiti cu ele de gatul nostru.
-->
Răspunsuri