sursa: o zi buna
Ştii acel sentiment de bine, linişte şi calm care se extinde în tot corpul tău?
Timpul parcă stă în loc, orice tensiune dispare, grijile se risipesc, iar tu…, tu eşti atât de aproape de ceea ce e esenţa ta. Eşti atât de mulţumit, atât de încrezător. Radiezi fericire.
Tu îţi mai aduci aminte când ai experimentat ultima dată această stare atât de minunată?
Ei bine, aceasta e starea de echilibru a sufletului nostru. La fel cum corpul nostru e făcut să aibă o temperatură constantă, şi sufletul are nevoie de acest echilibru.
Ia gândeşte-te puţin. Ce se întâmplă când ţi-e frig sau cald? Organimsul tău instant declaşează mecanisme prin care urmăreşte să readucă temperatura la valoarea normală.
De multe ori însă el nu poate face acest lucru fără ajutorul nostru. Fie că trebuie să ne îmbrăcăm mai gros, să dăm drumul la căldură, sau, după caz, să punem comprese sau să luăm medicamente, trebuie să intervenim pentru a-l sprijini.
Cu toţii suntem conştienţi că e absolut vital pentru noi ca el să revină la temperatura normală şi, cu siguranţă, nu neglijăm acest aspect.
Dar ştii ceva, şi sufletul nostru e la fel. Uneori fierbe, alteori e sloi de gheaţă. Din păcate nu s-a inventat termometru cu care să-i putem lua acestuia temperatura.
Şi cum credem că nu avem ceva palpabil pe post de semnal de alarmă, ignorăm suferinţa sufetului, zbuciumul lui de a reveni la acea stare binecuvântată de echilibru.
Dar ne înşelăm.
Valsul sufletului meu
-->
Răspunsuri