Postat de Lenuş Lungu pe noiembrie 25, 2010 la 11:11
Alergăm prin existenţă cu pumnii strânşi, cu ochii închişi, încrâncenaţi, speriaţi, inconştienţi, ignoranţi, dând valoare celor efemere.Trecem de la o zi la alta, de la o iubire la alta, de la o existenţă la alta fără a înţelege mai nimic din ceea ce trăim, din ceea ce ni se petrece, din ceea ce experimentăm.Ne credem importanţi şi buricul universului iar când ne lovim cu capul de pragul de sus sau de jos începem să ne lamentăm: de ce eu? de ce mie?Cei mai mulţi uită că rostul existenţei lor este acela de a-l cunoaşte pe Dumnezeu, de a acţiona în conformitate cu legile lui divine.Şi totuşi, există pentru fiecare dintre noi aşa zisele momente magice, când ne simţim sufletele prea pline de fericire, lumină, când inima ni se umple de iubire, compasiune şi dorinţă de a ajuta întreaga lume. Nici nu are prea mare importanţă ce a declanşat asemenea stare, ceea ce are cu adevărat valoare este trăirea în sine.
Acestea sunt momente binecuvântate, clipe de comuniune cu Dumnezeu Tatăl, de contopire cu El, clipe în care nu ne mai simţim o individualitate bine conturată şi distinctă ci suntem cu totul topiţi în Fiinţa Sa Divină.
Cu cât trăim mai des, mai intens şi mai profund aceste stări de comuniune cu Dumnezeu, cu atât reuşim să fixăm centrul existenţei noastre asupra lui Dumnezeu şi nu asupra noastra, aşa cum facem cei mai mulţi dintre noi, în majoritatea timpului.
Atunci vom putea construi existenţa noastră întreagă în jurul Lui, şi nu în jurul propriilor noastre nevoi şi dorinţe. Pentru aceasta este nevoie de aspiraţie, credinţă, curaj, perseverenţă, voinţă, răbdare, hărnicie.Şi toate evenimentele cu care ne confruntăm, toată vâltoarea vieţii sociale de care suntem prinşi, plăcerile şi bucuriile sau durerea, bolile şi suferinţele nu vor mai putea să rupă legătura noastră cu Dumnezeu Tatăl ci, integrată fiind în spiritual, o vor face mai puternică.
autor:Veronica Dogărescu
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
-->
Răspunsuri