Dezinteresul faţă de cunoaştere

[Lenuş Lungu]

Nu poţi oferi învăţătură decît celui care o cere. Cel ce caută găseşte. Nu poţi educa pe cineva care nu vrea să fie educat. Orice proces de cunoaştere necesită realizarea de efort. Pentru a realiza eforturi, chiar şi intelectuale, omul trebuie să fie motivat prin recompense sau constrîns prin reguli punitive. Acestea sînt căile valabile pentru 99% dintre oameni. Cele mai bune rezultate se obţin atunci cînd eforturile intelectuale sînt realizate din pasiune. Cele mai bune rezultate le obţin cei care muncesc cu drag, care muncesc cu pasiune şi acest lucru este valabil în orice domeniu. Mass-media a scos in evidenţă în aceste zile două evenimente din domeniul educaţiei oarecum bulversante: promovabilitate scăzută la bacalaureat şi o promovabilitate foarte scăzută la Institutul National de Magistratură. Se analizează pe toate feţele aceste aspecte care, în ultimă instanţă nu arată decit o pregătire foarte slabă a canditaţilor. Aş adăuga la aceste două situaţii şi examenul de titularizare în invăţămînt, examen care, de asemenea, scoate în evidenţă pregătirea precară a marii majorităţi a candidaţilor. Ceva nu mai merge în învăţămînt. Ceva nu mai susţine nevoia de cunoaştere. Şi nu este vorba de subfinanţarea sistemului de învăţămînt, ci de un dezinteres generalizat faţă de educaţie, faţă de cunoaştere. Copii pasionaţi de a învăţa ceva sînt tot mai puţini. Modalităţile de constrîngere în a-i determina să înveţe au dispărut, iar în ce priveşte recompensa efortului de a învăţa iarăşi nu mai poate fi vorba de vreo motivaţie nici în această direcţie. Trăim într-o ţară, poate chiar într-o lume în care a dispărut setea de cunoaştere. Din punct de vedere intelectual ne deşertificăm, sîntem aproape de a ne asfixia. Realitatea este chiar mai rea decît datele oficiale. Dacă ar fi fost o examinare corectă în toate şcolile promovabilitatea ar fi fost şi mai mică. Este greu să prevezi către ce fel de societate ne îndreptăm în condiţiile în care setea de cunoaştere a dispărut, iar morala se remaniază, lăsînd pe dinafară virtuţi esenţiale în formarea unui om integru şi onest. Deja trăim un primitivism social încă ascuns de declaraţiile oficiale. Deplîngem starea în care am ajuns, arătăm cu degetul către guvernanţi sau către profesori, dar ne prefacem că nu mai vedem decăderea morală şi dezinteresul faţă de cunoaştere al elevilor şi studenţilor, de fapt al tuturora, inclusiv al nostru. Sîntem pe ultimul loc în Europa în ce priveşte învăţarea continuă, nevoia şi setea de autodezvoltare permanentă. Odată ce ai ajuns într-un post nu mai faci altceva decît să îndeplineşti cerinţele minime, iar după un timp, eforturile pe care le faci au ca scop să-ţi ascunzi incompetenţa şi uite aşa, incet, încet ajungi la pensie.Reformarea acestor situaţii dramatice trebuie să aibă în vedere retrezirea setei de cunoaştere. Crearea unei societăţi în care oamenii să îşi dorească să devină mai buni, mai înţelepţi, ţine de cei care vor să o conducă. Există un impuls lăuntric în orice fiinţă umană de a cunoaşte cît mai bine mediul în care se dezvoltă. Acolo unde prosperă Cunoaşterea şi Bunul simţ, prosperă tot ceea ce este bun. După 16 ani în care am mizat pe bun simţ in toată activitatea mea, inclusiv în ideile promovate prin emisiunile radio, cărţi şi articole, încă mai sper că este posibil să devenim tot mai mulţi dintre noi oameni de bun sim, chiar dacă momentan datele statistice arată că ne îndreptăm în direcţia contrară. psihologie