Anxietatea este o reacţie normală la stresul cu care te confrunţi zilnic. De regulă, în situaţii stresante, organismul mobilizează mecanisme nervoase şi hormonale, pentru a face faţă situaţiei, pentru a se adapta. Ca urmare, devii mai atent, mai preocupat de ceea ce ţi se întâmplă. În cazul în care suferi de atac de panică, te poţi simţi copleşit şi depăşit de situaţie. Atacul de panică este o tulburare manifestată prin episoade periodice de frică şi teroare, în care simptomele apar brusc şi ating intensitatea maximă în decurs de aproximativ 10 minute. 
Cele mai frecvente simptome sunt următoarele: bătăi puternice şi rapide ale inimii, palpitaţii; transpiraţii; tremurături ale membrelor; senzaţia de lipsă de aer sau de sufocare; ameţeli, greaţă sau vărsături; senzaţie de pierdere a controlului, de irealitate; teamă de a muri; teamă de a nu înnebuni; ameţeli etc. Anumite situaţii critice declanşează atacul de panică; uneori, doar amintirea lor este suficientă pentru a le declanşa. Trebuie să ştii că această tulburare nu îţi va curma existenţa, însă dacă amâni să ceri ajutor specializat (psihologic, psihoterapeutic), te supui unui chin continuu şi inutil. Apoi, rişti să te izolezi tot mai mult: stai mai tot timpul în casă de teama de a nu suferi un nou episod de atac de panică; îţi pierzi serviciul sau renunţi la ideea de a-ţi căuta un loc de muncă; îţi pierzi prietenii din cauză că ei nu îţi înţeleg problemele sau le este teamă să-ţi fie în prejmă în astfel de momente; uneori te părăseşte şi partenerul de viaţă sau chiar proprii copii te ocolesc; trăieşti sentimente confuze, contradictorii, de suferinţă, disperare, ruşine, vinovăţie, furie, frustrare etc.Există foarte multe metode prin care un psihoterapeut te poate ajuta să scapi din acest coşmar în care te poţi simţi prizonier, incapabil de a fi şi de a acţiona în conformitate cu propriile dorinţe: terapia psihodinamică (psihanalitică); terapii cognitiv-comportamentale (tehnici de desensibilizare); tehnici de respiraţie; tehnici de relaxare; tratament medicamentos, prescris de un medic psihiatru.
De cele mai multe ori, episoadele de panică apar ca un mod de protecţie a Eu-lui în calea unor dorinţe, nevoi, pe care persoana în cauză nu a reuşit să şi le satisfacă în mod raţional, conştient şi pe care le-a refulat în inconştient. Astfel pot fi explicate unele cazuri în care episoadele de panică apar o perioadă şi apoi dispar de la sine. De fapt, între timp, persoana şi-a rezolvat (sigură sau ajutată) conflictele de ordin iraţional, inconştient şi nu mai are nevoie să fie protejată prin intermediul acestor episoade de panică. Un exemplu – un tânăr, căsătorit de puţină vreme, absolvent de studii superioare, şomer, acuză episoade de atac de panică ori de câte ori se urcă într-un mijloc de transport în comun pentru a se deplasa din cartierul în care locuieşte spre centrul oraşului. Ciudat ar putea părea faptul că aceste episoade survin numai şi numai în mijlocele de transport în comun şi niciodată în timp ce conduce maşina personală, chiar pe distanţe mari! După mai multe minute de conversaţie, mi se confesează: de mai multe luni de zile este în căutarea unui loc de muncă; se simte complexat de faptul că soţia lucrează şi îl întreţine, fapt care îl face să se simtă tot mai constrâns a-şi găsi o slujbă convenabilă (practic, el se află în toiul unei curse contra-cronometru). Îl întreb cu ce mijloc de transport are de gând să facă naveta, în eventualitatea în care se va angaja undeva. Şi îmi răspunde că nu va folosi maşina personală, deoarece l-ar costa prea mult combustibilul şi că… este mai avantajos să folosească transportul public. În acest moment, devine limpede de ce episoadele de panică se iscaseră în această perioadă a vieţii sale şi de ce aveau loc numai în mijloacele de transport în comun. De fapt, tânărului îi este teamă că nu va reuşi să găsească slujba dorită şi, ca mod de protecţie, (bineînţeles, fără voia sa) „şi-a pregătit” ca scuză de rezervă faţă de soţie problema sa medicală care-l împiedică acum şi, sigur, îl va împiedica şi în viitor să se deplaseze zilnic la un eventual serviciu. Am aflat că, până atunci, fusese consultat de câţiva psihiatri de care s-a declarat nemulţumit şi cărora nu le-a urmat sfaturile; dar că a urmat, totuşi, tratamentul medicamentos prescris şi că aceste episoade de panică îl îngrijorează din ce în ce mai mult… După ceva vreme, ne-am întâlnit din nou; prilej cu care mi-a făcut cunoscut că este fericit, întrucât găsise un serviciu bine plătit şi cu mari perspective de viitor. Bineînţeles, atacurile de panică dispăruseră… în mod „miraculos”; erau legate de o etapă a vieţii care se încheiase şi de care nici nu mai dorea să-şi amintească.Prin urmare, poate fi atât de uşor să depăşeşti, să învingi o astfel de tulburare: analizându-te cu atenţie sau consultând un specialist care să te asculte cu atenţie şi care să te ajute să înţelegi ce se ascunde în spatele unor asemenea manifestări ce te împiedică să fi tu cel adevărat, să ai controlul asupra propriei tale vieţi.
-->
Răspunsuri