Această trăsătură de personalitate, încrederea în sine, este unul din factorii de bază ai personalităţii fiecăruia dintre noi, alături de imaginea sau stima de sine, de inteligenţă sau predispoziţia de a învăţa din experienţe, ca si alaturi de gândirea pozitivă.
Acest concept este frecvent utilizat şi practic, oricine consideră ca îi cunoaşte sensul. Astfel, considerăm că are încredere în sine cineva care îşi poate susţine poziţia sau punctul de vedere, care este mai puţin influenţabil, care are aplomb şi îşi cere drepturile, care nu se consideră învins uşor, care îşi pune în valoare calităţile, farmecul, care poate susţine o discuţie în contradictoriu, care ia un eşec doar ca fiind un rezultat parţial, nu unul definitiv etc.
Încrederea în sine apare şi se consolidează în special într-un cadru familial destins, tonic, sănătos, în care copilul se simte iubit, valorizat şi apreciat ca persoană.
Există, însă, situaţii în care o persoană cu un trecut apăsător, traumatizant exprimă un comportament similar şi este considerat tot o persoană cu încredere în sine. Este posibil ca în aceste cazuri să fie vorba de o încredere în sine cultivată ca reacţie ofensivă la multiple situaţii ostile prin care a trecut persoana în cauză. Putem considera că este un comportament învăţat de a răspunde cu aplomb, în forţă chiar, la situaţii diverse, chiar când nu este necesar acest lucru. În aceste cazuri, mult mai frecvente decât cele în care cineva resimte o încredere în sine autentică, persoana respectivă pare că este foarte încrezătoare în sine. În realitate, este vorba doar de dorinţa lui de a evita să fie ofensat, afectat etc. – chiar în situaţii care nu presupun aceasta – şi alege să adopte o atitudine mai mult sau mai puţin dominatoare. Ceea ce diferenţiază cele două cazuri, este faptul că acela care resimte o încredere în sine autentică, nu are nevoie să încalce spaţiul personal al celuilalt, să-i impună diverse lucruri, ci doar îşi exprimă asertiv opiniile, dorinţele etc . În a doua situaţie, ne simţim permanent mai mult sau mai puţin deranjaţi sau invadaţi de replica sau comportamentul celui cu o încredere în sine ce maschează o anumită temere compulsivă de a nu fi el cel invadat sau ofensat.
Este uşor de ghicit că acest tip inautentic de încredere în sine presupune un consum mai mare de energie şi creează o dispoziţie psihică practic, permanent în alertă. Pe termen lung, poate duce la o stare depresivă de fundal, la scăderea bucuriei de a trăi şi chiar la pesimism.
În schimb, reala încredere în sine este un factor care contribuie mult la păstrarea echilibrului interior, la cultivarea libertăţii interioare de a aborda creativ diversele situaţii de viaţă, la păstrarea unei imagini pozitive de sine, a unor relatii personale tonice, deschise şi la capacitatea de a face constant alegeri eficiente pentru sine.
Smaranda GROSU
trainer
-->
Răspunsuri