intelegerea creierului uman

[Lenuş Lungu]

Oare de ce existam? Oare de ce Dumnezeu a creat lumea din nimic, iar nimicul era nimic? De ce traim ca fiinte intr-o lume misterioasa? Sunt atatea intrebari pe care, probabil, le vom lua cu noi pe lumea cealalta... daca intr-adevar exista si nu ne reincarnam... Si totusi, cel mai mare mister al nostru...este...intelegerea creierului uman. La inceput, era asa-zisul om-maimuta, care manca bucati de carne cruda a animalelor, pentru aceasta construindu-si unelte dintr-o piatra ascutita si o bucata de lemn. Toate acestea pana cand, dintr-o mica scanteie, s-a descoperit focul! Apoi...incet-incet... gandirea umana s-a dezvoltat, dand nastere unei noi lumi – lumea moderna, cu oameni moderni. Astfel, creierul uman s-a aflat si inca se mai afla in continua dezvoltare, incepand a construi barci din lemne si pana la a descoperi cu ajutorul satelitilor alte planete. Tot datorita creierului, putem vedea, vorbi si avea memorie. Acesta functioneaza cu ajutorul celulelor nervoase. Comunicarea intre neuroni este electrica si chimica; calatoreste intotdeauna de la dendritele unui neuron, prin soma, prin axon, catre dendritele unui alt neuron. Aceste dendrite primesc semnale de la axonii altor neuroni, prin chimicale numite neurotransmitatori. La creier ajung toate informatiile, dar acesta selecteaza doar pe cele mai importante. Maturizarea lui se incheie in jurul varstei de 18-20 de ani. Aceasta “minune” atat de complexa, se poate imbolnavi fara a ne da seama, fie prin boli neurologice, fie prin boli psihice, insa sansele de a-l proteja sunt din ce in ce mai mari. In ultimii 25 de ani, cercetatorii au reusit sa elaboreze harta celei mai mari parti a creierului, dar exista totusi functii care nu au fost investigate total. Marcel Klinsbourne sustine ca la dreapta denota sentimente negative, iar la stanga – pozitive. Cercetarile lui Sperry au demonstrat ca emisfera dreapta nu functioneaza fara emisfera stanga si invers. Omul a incercat necontenit sa se descopere pe el insusi si a ajuns la concluzia ca nimic nu poate fi mai enigmatic decat creierul – o entitate de 1,5 kilograme de mister. Eu, insa, consider creierul uman ca pe o binecuvantare de la Dumnezeu, o lumina in taina intunericului, care vegheaza fiecare gand si vis; asa cum si eu scriu acum despre enigma creierului uman, gandind... chiar cu creierul.