INTERDICTII SI PERMISIUNI

Cei care au copii stiu deja ce provocare extraordinara este sarcina de a trasa limite adecvate si rationale, de a stabili reguli sanatoase, de a fixa interdictii. Exista un cuvant care condenseaza toate actiunile de acest tip: disciplina. Este disciplina necesara? Desigur! Erikson, Bruner, Loevinger, Kegan (nume grele in psihologie) si nu doar ei au demonstrat ca mintea copilului nu are o structura interna ci o interiorizeaza gradat, pe masura ce experimenteaza structura externa. Orice parinte stie asta in mod intuitiv! Copilul are nevoie de limite si le solicita inconstient prin comportamente tot mai periculoase. Limitele sunt in serviciul sigurantei. Marea arta este sa stii unde sa le plasezi si sa le modifici pe masura ce prichindelul creste, astfel incat sa-si asume gradat responsabilitatea pentru viata lui.
Copilul lasat de izbeliste de parinti asa-zis permisivi (care nu traseaza limite) se blocheaza in sentimentul de omnipotenta infantila. El crede ca totul ii este permis, pentru ca nu i se interzice nimic si devine un adult care, silit fiind de realitate sa respecte regulile, o va face in mod furios (si se va revolta cu prima ocazie). Va tinde sa intre in conflict cu figuri ale autoritatii (cele care reprezinta legea, norma, puterea). In viziunea lui conformarea la o regula va fi un fel de infrangere personala. Iata catre ce feluri de conflicte predispun parintii excesiv de permisivi, nepasatori sau absenti din diferite motive (cariera, boala, divort).
Pe de alta parte, interdictiile irationale (limite puse de parinti nu pentru a-si proteja copilul ci pentru a-si demonstra puterea) sunt la fel de periculoase. Ele trimit in societate viitori adulti obedienti si conformisti in sens nevrotic sau „rebeli fara cauza”, nemultumiti, carcotasi sau „razboinici” plini de frustrari infantile (purtand lupte inutile cu autoritati pe care transfera figurile tiranice ale copilariei).
Undeva intre aceste extreme se afla limitele sanatoase, cele care il fac pe copil sa se simta in siguranta, gratie puterii ocrotitoare pe care o simt venind dinspre parinte (putere pe care multi adolescenti o cauta prin mici comportamente infractionale sau ofensatoare, putere a unui adult de care au nevoie cu disperare pentru a diminua nivelul enorm al anxietatii inconstiente). Aproape ca nu te mai poti supara pe ei cand le intelegi mecanismele perturbate (de unde nu rezulta ca trebuie sa renunti la o pozitie ferma si chiar la sanctiuni, daca este cazul).
Copilul este o fiinta in primul rand afectiva (cu o minte preoperationala pana la 7 ani, sa ne amintim) si pulsionala. E natural ca cineva din afara lui sa introduca o ordine minima in acest haos. Copilul isi va lovi surioara fara nicio problema daca nu exista cineva care sa-i interzica acest comportament. Pentru a nu distruge jucariile altor copii are nevoie de cineva care sa-i spuna ca acest lucru nu este acceptabil si ca, daca va continua, va fi urmat de o anumita pedeapsa. Dezvoltarea morala, cum excelent a dovedit Kohlberg, incepe cu aceasta prima structura orientata de recompensa si pedeapsa (unii oameni nu „urca” niciodata mai sus!).
Va respecta mereu regulile? Glumesti? Va fi tentat sa le transgreseze deoarece inca nu poate controla pulsiunea (Eul este slab), deoarece vrea sa se asigure de puterea adultului (implicita in taria regulei) si nu in ultimul rand purtat de atractia fructului interzis. Aici intervine capacitatea adultului de a fi consecvent (plus sansa de a nu fi sabotat de un alt adult, dornic sa obtina iubirea copilului pe o cale usoara sau doar plin de ostilitate la adresa partenerului). Acum se pun bazele raportului cu autoritatea, baze ce ii vor face existenta lina sau, dimpotriva, amara si conflictogena.
Ceea ce copiii inca nu inteleg (si nici adultii aflati in regresie) este ca limita nu este doar constrangatoare si restrictiva. Limita sprijina libertatea. In spatiul aflat „dincoace” de limita copilul este liber sa faca ce doreste, intr-un climat securizant. „Dincoace” de limita nu exista frica si creativitatea poate inflori. „Dincolo” incep riscurile. Preadolescentul lasat sau chiar incurajat sa consume droguri usoare de parinti in realitate iresponsabili traieste pe un teritoriu plin de anxietati si indoieli de sine, deoarece nimanui nu-i pasa suficient pentru a-i spune „Nu. Este periculos sa faci asta. Cand vei fi adult vei decide singur. Deocamdata nu esti si vreau sa te protejez. Nu accept acest comportament”.
Asa cum viata functioneaza prin inspir si expir (miscari polarizate) dezvoltarea psihologica este sustinuta de echilibrul dinamic dintre interdictii si permisiuni. Interdictiile severe, nerezonabile sau insuficient explicate blocheaza mintea in stadii infantile in acelesi fel in care o fac permisiunile nepotrivite sau lipsite de sens. Sunt revoltat cand mai aud pe cate cineva spunand: „Trecutul este bullshit. Hai sa traim in prezent”. Cum sa traiesti frumos in prezent cand trecutul pe care il refuzi produce continuu consecinte atat de vizibile? Nu avem de ales. Daca am primit suficiente feedback-uri din care rezulta ca ceva nu este ok in vietile noastre trebuie sa ne asumam responsabilitatea si sa schimbam ceea ce e de schimbat (iar asta va dura!). Este mult mai sanatos decat sa cautam la nesfarsit scuze sau, mai grav, sa-i acuzam pe cei din jur pentru nelinistea, furia sau dezamagirile noastre. Eu unul inca mai invat sa pun si sa accept limite. Sunt in continuare un mare iubitor de libertate. Insa in fiecare zi realitatea imi bate la geam si imi spune : Libertatea fara responsabilitate este o iluzie! Iar responsabilitatea nu este posibila fara puterea de a-ti controla pulsiunea, de a-i pune hotar si a-i da o „albie” acceptabila. Limita ne umanizeaza, ne ajuta sa devenim fiinte civilizate. E trist daca cineva, la timpul potrivit, nu te-a invatat asta. Dar acesta nu e un motiv pentru a ramane blocat. Le spun mereu oamenilor cu care lucrez ca a fi prizonierul trecutului este optiunea lor din prezent. Aceasta idee nu este asa stranie cum pare la prima vedere. Este ca si cum, atunci cand erai mic, cineva ti-a desenat un semn colorat in mijlocul fruntii. Faptul ca tu il vezi in fiecare zi in oglinda si nu il stergi este decizia ta. Altfel spus, trecutul este mentinut activ in prezent prin neimplicare, evitare, ignorare sau negare. Asta nu are nicio legatura cu parintii tai. Spune ceva despre tine. Nu e nicio fatalitate misterioasa la mijloc. Puterea de a te schimba se afla in mainile tale. Oare o vei folosi sau vei astepta ca un altul sa te salveze?

realizat de Sorin cu WordPress

Exista indicatori care pot confirma prezenta unora sau altora dintre interdictii. Acesti indicatori sunt aspecte ce tin de comportamentul nonverbal, predilectia catre anumite sintagme, modele de comportament care se repeta fara o cauza aparenta.Identificarea interdictiei este un pas foarte important in drumul spre inlaturarea ei. Tot pe acest traseu se afla si inlocuirea interdictiei cu o permisiune. Toti avem nevoie de permisiuni pentru a-si valoriza capacitatile. Altfel acestea raman la stadiul de potential, uneori pentru toata viata.Fiecare stadiu de dezvoltare vizeaza anumite probleme a caror rezolvare depinde de disponibilitatea si suportul parintilor. Atunci cand suntem privati de ceea ce avem nevoie din partea lor, este foarte posibil sa primim in schimb o interdictie.Cum arata o lista de permisiuni de care cineva are nevoie pentru a putea fi fericit? Prima si cea mai importanta este permisiunea de A EXISTA, de a fi in lume. Inca din momentul nasterii copilul primeste mesaje daca este dorit sau nu. Asadar, radacinile acestui mesaj sunt foarte timpurii.Fiecare persoana care este in viata, a primit ceva din aceasta permisiune. Daca un bebelus este mangaiat cu dragoste si ingrijit adecvat, el nu numai ca va resimti aceasta permisiune dar va dezvolta si un sentiment de optimism si incredere. Si ulterior va invata ca este in ordine sa fie in viata cu nevoi, dorinte, sentimente, chiar daca intalneste o persoana cu care este in dezacord.Cel mai important interval pentru primirea acestei permisiuni este primul an de viata. Daca permisiunea nu este resimtita suficient de clar in acest timp, exista riscul de a primi in locul ei interdictia de A NU EXISTA, care se va manifesta prin tentative de suicid, accidente, dependenta de alcool sau orice alt tip de dependenta, depresie.O alta permisiune care este necesar sa fie data de timpuriu, de la nastere si in primul an de viata este aceea de A AVEA SENZATII SI DE A FI CONSTIENT DE ELE. Copilul are nevoie de a accepta toate senzatiile lui corporale: foame, sete, durere, atingere, temperatura. Toate cele 5 simturi este nevoie sa fie disponibile. Altfel copilul va intelege ca are voie sa isi foloseasca doar o parte din simturi, cele care nu ii deranjeaza pe parinti.O mama care este deranjata de plansul de foame al copilului si careia ii displace sa il hraneasca poate genera urmatoarele consecinte: copilul nu numai ca se va opri din plans, dar isi va suprima si senzatia de foame si va invata sa manance doar pentru ca vede ca asa fac si cei din jur, la anumite intervale de timp.Altii, prin absenta acestei permisiuni invata sa nu vada, devin miopi, sau nu sunt constienti de senzatia de cald, de frig, de durere si se pot rani foarte usor.Permisiunea de A SIMTI EMOTII este necesara de la inceputul vietii si pe tot parcursul anilor formativi. Nou nascutul este capabil sa exprime placerea, neplacerea si disconfortul puternic. Cand parintii reactioneaza la acesti indicatori si ii iau in considerare, ei vor transmite aceasta permisiune, iar copilul va continua sa exprime liber ceea ce simte. El are nevoie de raspunsuri prompte in special in primul an de viata pentru a dobandi abilitatea de a exprima ulterior bucuria, teama, tristetea si furia.Daca parintii ignora ce simte copilul sau desconsidera, ei vor transmite mesajul NU SIMTI, iar copilul va invata sa isi desconsidere si el trairile sau sa le inlocuiasca cu cele pe care le doreste parintele.O alta permisiune important este aceea de A GANDI. Pentru aceasta este nevoie ca parintele sa raspunda rational, clar si cu interes reactiilor, ideilor, creativitatii si curiozitatii copilului. Astfel va fi incurajata capacitatea de a gandi la potential maxim. Comportamentele de desconsiderare a copilului prin ignorare, informatii gresite, ridiculizare, critica, vor transmite interdictia NU GANDI.Pe parcursul copilariei, este nevoie de permisiune de A FI APROPIAT fizic si emotional. Interdictia Psiholog, Cezara Dasuva fi transmisa daca parintele este prea ocupat, se teme de contact, nu este tandru. Aceste sentiment al apartenentei copilul il va resimti din permisiunea de A EXISTA si A FI APROPIAT. Aceste permisiuni sunt esentiale pentru a simti ca exista un loc pentru acel copil si ca este in siguranta.Toti avem nevoie de acceptarea atributelor noastre fizice, care se poate obtine primind permisiunea de A FI CINE ESTI. Toate trasaturile de baza au nevoie de aprobare: sexul, insemnele apartenentei la sex, rasa, dimensiunile corpului, trasaturi structurale, culoarea pielii.
In general pe la varsta de doi ani si si cu siguranta pana la varsta de trei ani, fiecare copil stie ce sex are si daca acesta este acceptat de familia sa sau nu. In general fetitele primesc interdictia NU AVEA SEXUL PE CARE IL AI deoarece baietii sunt perceputi ca fiind mai valorosi. Persoanele care au aceasta interdictie se simt inadecvate, ca si cum ar fi ceva fundamental in neregula cu ele.Pe masura ce copilul creste, el are nevoie de permisiunea de A AVEA VARSTA PE CARE O ARE cu toate insemnele specifice acelei varste. Interdictiile care se pot da in acest context sunt NU CRESTE sau NU FI COPIL, in functie de dificultatile parintelui si de continutul care se activeaza in parinte in contact cu diferitele solicitari ale stadiilor de varsta. Unii copii le primesc pe amandoua pentru a indeplini cat mai performant sarcina de a avea grija de parinti.Permisiunea de A AVEA SUCCES poate fi transmisa in mai multe moduri: prin aprobarea si interesul fata de achizitiile copilului, prin suportul in explorare si dezvoltarea abilitatilor, absenta geloziei sau competitivitatii din partea parintilor. Un copil care primeste aceasta permisiune va resimti un sentiment interior de competenta. Acest copil va fi o persoana care isi va trasa obiective pe care sa le poata atinge, va face ceea ce este necesar pentru atingerea lor si va avea o parere buna despre el in timpul derularii acestui proces.(psihologie)

Răspunsuri

Lenuş Lungu decembrie 11, 2010 10:50

Exista indicatori care pot confirma prezenta unora sau altora dintre interdictii. Acesti indicatori sunt aspecte ce tin de comportamentul nonverbal, predilectia catre anumite sintagme, modele de comportament care se repeta fara o cauza aparenta.Identificarea interdictiei este un pas foarte important in drumul spre inlaturarea ei. Tot pe acest traseu se afla si inlocuirea interdictiei cu o permisiune. Toti avem nevoie de permisiuni pentru a-si valoriza capacitatile. Altfel acestea raman la stadiul de potential, uneori pentru toata viata.Fiecare stadiu de dezvoltare vizeaza anumite probleme a caror rezolvare depinde de disponibilitatea si suportul parintilor. Atunci cand suntem privati de ceea ce avem nevoie din partea lor, este foarte posibil sa primim in schimb o interdictie.Cum arata o lista de permisiuni de care cineva are nevoie pentru a putea fi fericit? Prima si cea mai importanta este permisiunea de A EXISTA, de a fi in lume. Inca din momentul nasterii copilul primeste mesaje daca este dorit sau nu. Asadar, radacinile acestui mesaj sunt foarte timpurii.Fiecare persoana care este in viata, a primit ceva din aceasta permisiune. Daca un bebelus este mangaiat cu dragoste si ingrijit adecvat, el nu numai ca va resimti aceasta permisiune dar va dezvolta si un sentiment de optimism si incredere. Si ulterior va invata ca este in ordine sa fie in viata cu nevoi, dorinte, sentimente, chiar daca intalneste o persoana cu care este in dezacord.Cel mai important interval pentru primirea acestei permisiuni este primul an de viata. Daca permisiunea nu este resimtita suficient de clar in acest timp, exista riscul de a primi in locul ei interdictia de A NU EXISTA, care se va manifesta prin tentative de suicid, accidente, dependenta de alcool sau orice alt tip de dependenta, depresie.O alta permisiune care este necesar sa fie data de timpuriu, de la nastere si in primul an de viata este aceea de A AVEA SENZATII SI DE A FI CONSTIENT DE ELE. Copilul are nevoie de a accepta toate senzatiile lui corporale: foame, sete, durere, atingere, temperatura. Toate cele 5 simturi este nevoie sa fie disponibile. Altfel copilul va intelege ca are voie sa isi foloseasca doar o parte din simturi, cele care nu ii deranjeaza pe parinti.O mama care este deranjata de plansul de foame al copilului si careia ii displace sa il hraneasca poate genera urmatoarele consecinte: copilul nu numai ca se va opri din plans, dar isi va suprima si senzatia de foame si va invata sa manance doar pentru ca vede ca asa fac si cei din jur, la anumite intervale de timp.Altii, prin absenta acestei permisiuni invata sa nu vada, devin miopi, sau nu sunt constienti de senzatia de cald, de frig, de durere si se pot rani foarte usor.Permisiunea de A SIMTI EMOTII este necesara de la inceputul vietii si pe tot parcursul anilor formativi. Nou nascutul este capabil sa exprime placerea, neplacerea si disconfortul puternic. Cand parintii reactioneaza la acesti indicatori si ii iau in considerare, ei vor transmite aceasta permisiune, iar copilul va continua sa exprime liber ceea ce simte. El are nevoie de raspunsuri prompte in special in primul an de viata pentru a dobandi abilitatea de a exprima ulterior bucuria, teama, tristetea si furia.Daca parintii ignora ce simte copilul sau desconsidera, ei vor transmite mesajul NU SIMTI, iar copilul va invata sa isi desconsidere si el trairile sau sa le inlocuiasca cu cele pe care le doreste parintele.O alta permisiune important este aceea de A GANDI. Pentru aceasta este nevoie ca parintele sa raspunda rational, clar si cu interes reactiilor, ideilor, creativitatii si curiozitatii copilului. Astfel va fi incurajata capacitatea de a gandi la potential maxim. Comportamentele de desconsiderare a copilului prin ignorare, informatii gresite, ridiculizare, critica, vor transmite interdictia NU GANDI.Pe parcursul copilariei, este nevoie de permisiune de A FI APROPIAT fizic si emotional. Interdictia Psiholog, Cezara Dasuva fi transmisa daca parintele este prea ocupat, se teme de contact, nu este tandru. Aceste sentiment al apartenentei copilul il va resimti din permisiunea de A EXISTA si A FI APROPIAT. Aceste permisiuni sunt esentiale pentru a simti ca exista un loc pentru acel copil si ca este in siguranta.Toti avem nevoie de acceptarea atributelor noastre fizice, care se poate obtine primind permisiunea de A FI CINE ESTI. Toate trasaturile de baza au nevoie de aprobare: sexul, insemnele apartenentei la sex, rasa, dimensiunile corpului, trasaturi structurale, culoarea pielii.
In general pe la varsta de doi ani si si cu siguranta pana la varsta de trei ani, fiecare copil stie ce sex are si daca acesta este acceptat de familia sa sau nu. In general fetitele primesc interdictia NU AVEA SEXUL PE CARE IL AI deoarece baietii sunt perceputi ca fiind mai valorosi. Persoanele care au aceasta interdictie se simt inadecvate, ca si cum ar fi ceva fundamental in neregula cu ele.Pe masura ce copilul creste, el are nevoie de permisiunea de A AVEA VARSTA PE CARE O ARE cu toate insemnele specifice acelei varste. Interdictiile care se pot da in acest context sunt NU CRESTE sau NU FI COPIL, in functie de dificultatile parintelui si de continutul care se activeaza in parinte in contact cu diferitele solicitari ale stadiilor de varsta. Unii copii le primesc pe amandoua pentru a indeplini cat mai performant sarcina de a avea grija de parinti.Permisiunea de A AVEA SUCCES poate fi transmisa in mai multe moduri: prin aprobarea si interesul fata de achizitiile copilului, prin suportul in explorare si dezvoltarea abilitatilor, absenta geloziei sau competitivitatii din partea parintilor. Un copil care primeste aceasta permisiune va resimti un sentiment interior de competenta. Acest copil va fi o persoana care isi va trasa obiective pe care sa le poata atinge, va face ceea ce este necesar pentru atingerea lor si va avea o parere buna despre el in timpul derularii acestui proces.(psihologie)

Acest răspuns a fost șters.

psihologie pentru toti

Răspunsuri