Pe mine mereu ma afecteaza,recunosc...de multe ori traiesc in trecut...exista amintiri,unele placute...altele mai putin placute...cat despre faptele noastre din trecut...e bine sa invatam din ele.Cel care reuseste sa nu traiasca din trecut e un om fericit.Am compus o scrisoare pentru trecut...asa...ca sa-mi mai treaca inca odata prin fata ochilor intreaga mea viata de pana acum...
SCRISOARE PENTRU TRECUT
Ramas bun de tot, trecutule! Sa revii doar cand nu mai ma doare. Pentru astazi, atat am putut sa-ti spun de bine. Cu indiferenta, ti-a scris cineva care a facut parte din tine.
Iubitul meu trecut, draga ceea ce ai fost.
Sa nu crezi ca iti scriu tie doar pentru ca nu am cui altcuiva sa ma adresez. Sunt ceva oameni carora le-ar fi drag sa ma auda. De ce nu le scriu lor, de ce nu scriu vietii? Nu ii scriu Destinului caci uneori trage de sfori inaintea mea, nu Sufletului Pereche caci de cate ori nu l-am intalnit, nu Viitorului ca vreau sa-mi lase increderea si speranta in el, nu Iubirii ca este cea mai perfida si inselatoare entitate din univers, nu lui Fat-Frumos ca am crescut mare, prea mare si trist ca sa mai cred in povesti de minciunele, nu norocului ca am observat ca este fustangiu si ca se tine scai mai mult dupa altii, nu zeului care aduce banii, caci aduce si invidia si meschinaria si rautate, nu celui care te-a tinut la san, nu gurii care ti-a dat sa mananci cu frumosul si delicatete, nu mainilor care te-au creat omeneste din varf de degete si iubire, nu cuvintelor care te-au facut sa zaci acolo unde esti.
Iti scriu tie, draga trecut, si sa nu te astepti sa-ti scriu cuvintele frumoase cu care te obisnuisem. Iti scriu copilareste si de aceea iti poate parea absurd. Am puterea sa te aud si te-as ruga sa-ti retii comentariile tale rautacioase: “La varsta ta, mie mi-ar fi teama de ridicol”… Dar tu m-ai apropiat de varsta, tu m-ai imbatranit, tu mi-ai asezat negurea in priviri si plasa infama de pe inima, tu m-ai maturizat fals si cu toate acestea iata-ma pe mine tot aici, incercand sa-ti arat cum sunt, cum nu eram. Tanara mult, umpluta ochi de viata, plina de inocenta, de nadejde in oameni, mai decat ma stiai.
Iti port ceva pica si sa stii ca nu am uitat tot ce mi-ai promis si ai lasat sa se duca in vant, pe ape si-n pamant. Daca si tu pastrezi ceva amintiri laolalta cu regrete, in viata ta sa nu mai faci raul si altora, sa nu mai arunci cu deznadejde si amagire in stanga si in dreapta. Lasa-i sa te cinsteasca daca le-ai fost drag si bun. Lasa-i sa te blesteme daca le-ai fost urat si trist. Daca i-ai facut sa ii doara si sa-si poarte durerea si in viitor, lasa-i… lasa-i sa te lase in urma ! Sa-i crezi si sa-i crezi cand spun ca nu vor sa-ti dea drumul ca nici ei nu stiu ce spun. Sa nu cumva sa crezi ca eu stau ziua intreaga sa intorc filele tale si ca fiecare pagina se lasa cu cate o smiorcaitura. Unele fosnaie prea greu si miros tare a frunze putrede de se fac pulbere in soarele rasare. Pe astea, dragule, pastreaza-le pentru tine! Restul imi raman mie.
Asa cum pot acum, cu bine, cu pareri de rau pentru vremurile in care te confundam cu viitorul, iti scriu. Pentru ca imi lipsesti. Azi.. si tine bine minte, DOAR ASTAZI, imi lipsesti. Se apropie toamna. Vin frunzele care pica. Vin ploile care nu se mai termina si ma arunca in ganduri. Sa nu crezi ca sunt deprimata in anotimpul care ma baga in viata. Iti scriu sa-ti spun ca in sfarsit sunt fericita. Iubirea m-a luat din nou pe nepregatite. M-a gasit poate o tara prea pregatita. Si de ce sa mint? Am asteptat-o, da, cam mult, si am facut orice sa o merit. Aproape orice. Am implorat toate sufletele pereche si nu m-am suparat ca nu am primit niciun raspuns. Cam obosisem. Rau. Eram epuizata. Si imi venea sa plang. Am plans, of, am plans cum plange ploaia. Cum curge Dunarea. Dar… POT. Am. Sunt. Trebuie. Am nevoie. Au nevoie si altii. Iubire. De iubire.
Ajunsesem la capatul puterilor. Eram printre praful de pe cutia cu amintiri. Dar ma resemnasem. Ma impacasem cu mine si ma iertasem. Dar nu puteam cu tine. Nu te-am iertat. Tu m-ai pacalit. Te-am luat de bun, te stiam cuminte. Stiam ca nu inseli, nu joci feste, nu pui in cale piedici, nu farami cu usurinta zeci si zeci de visuri. Sa stai deci acolo unde esti, ca stai destul de bine. M-ai ranit si m-ai aruncat in groapa cu lei intr-un etern si fara de sfarsit prezent. Ma tineam de un fir de iarba. Ma dezgolisei si ai lasat, fara pudoare, sa ma vada o lume-ntreaga. Si imi era rusine sa fiu nefericita printre atatia fericiti, sa umblu fara de ochi printre oameni care ma vedeau bine. Unde era atunci el, viitorul meu? Unde te dusesei tu, trecut nebun, pe atunci prezent naucitor?
Cateodata mi se face frig de viata si dor de moarte si tristete amaruie de bratele tale lungi, de ochii tai ca noaptea. Mai stii tu ochii adanci pe care mi-i dadusei ca sa-i cred? Mai stii tu sufletul acela care facea sa se umple pana la refuz al meu? Mai stii tu cum iubeam odata si ma credeam iubita? Eu da si nu, insa acum, tu, trecutul meu, nu imi pari mai mult decat un vis. Esti doar o crampeie subreda de viata.
Ramas bun de tot, trecutule! Sa revii cand infierarea ta nu o sa mai ma doara. Astazi, mai mult si mai de bine nu am putut sa-ti spun.
Cu uitare,
Cineva care a facut parte intreaga din tine............EU
-->
Răspunsuri