Postat de Lenuş Lungu pe Aprilie 26, 2011 la 19:58
Despre schimbare se poate vorbi in multe feluri: ca fiind sinonima cu adaptarea si flexibilitatea sau cu inconsecventa si nestatornicia, ca fiind esenta dinamizatoare a lumii de azi sau ca un pacat al ei. Unii considera schimbarea in planul individual ca o caracteristica a tineretii, a adaptabilitatii la schimbarea sociala, tehnica si informationala care are loc la nivelul supraindividual. Altii o vad insa ca fiind expresia superficialitatii si nehotararii, a neputintei de angajare, a lipsei de personalitate sau de maturizare.
In ultima vreme insa, sub imperiul consumismului si a culturii orientate catre tineri, schimbarea - la toate nivelurile: schimbarea stilului de viata, a dietei, a mentalitatilor, a raporturilor cu ceilalti, a valorilor si a idealurilor - pare a fi castigat batalia de imagine si astazi toata lumea pare a fi unanim de acord ca daca vrem sa ne fie (mai) bine, trebuie sa ne schimbam. Se pare ca dupa revolutia de emancipare a anilor ’60, resimtita atat in plan social cat si individual, “the wind of change” bate din nou cu putere. Si asta chiar daca, de data aceasta, schimbarea nu mai este atat o necesitate interioara de eliberare ideologica ci mai degraba consecinta presiunilor venite din domeniul economic si, in special, din zona serviciilor tot mai diversificate si mai orientate catre consumatorul individual. O oferta mai bogata te obliga sa alegi si, implicit, te obliga sa stii mai bine ceea ce iti doresti. Ori aceasta prespune un efort de autocunoastere. Cunoscandu-te mai bine si comparand ceea ce esti cu ceea ce ai putea fi daca ai apela la serviciile X, Y sau Z, atunci optiunea pentru schimbare nu poate fi decat deosebit de tentanta. In Romania de dupa oprimarea si indobitocirea comunista, acestor presiuni li se adauga totusi si o nevoie autentica a fiecarui individ de maximizare a potentialului sau uman, de autocunoastere si dezvoltare in directii fie interzise, fie ignorate anterior.
Cele doua imbolduri, exterior si interior, sunt astazi responsabile de simpatia generala de care se bucura ideea de schimbare individuala, ca si de perceperea celor mai putin flexibili ca perdanti, inadaptati sau “depasiti”.
Fie ca ne dam seama sau nu, noi ne schimbam oricum in permanenta, in primul rand ca o consecinta a maturizarii, programate genetic, a creierului nostru si in al doilea rand, sub influenta modelatoare a lumii din jurul noastru, a relatiilor cu ceilalti, a mass-media etc. Acest gen de schimbare are loc la toti oamenii (exceptand cazurile patologice), in mod natural, fara contributia noastra constienta, incepand din copilarie.
Dincolo insa de aceasta schimbare, sa-i spunem generala si nespecifica, exista schimbari care chiar tin de eforturile noastre constiente. Sau ar trebui sa tina. De exemplu, cineva isi doreste sa fie un profesionist mai bun, altul un parinte mai bun; unul vrea sa fie mai putin timid iar altul vrea sa fie mai putin dependent de altii.
Din pacate insa, sunt si oameni care fie nu stiu ca au nevoie de o schimbare in plan interior, fie nu stiu in ce anume consta schimbarea necesara. Primii, desi sunt nefericiti, cred ca responsabilitatea nefericirii lor revine destinului, zodiilor, lui Dumnezeu sau pur si simplu ghinionului si nu vor face nimic pentru a iesi din starea respectiva. Nefericirea lor e hotarata undeva deasupra lor. Pe acesti oameni este cel mai greu sa ii ajuti, pentru ca ei se considera complet neputinciosi.
Mult mai usor este insa sa ii ajuti pe cei care cred ca schimbarea depinde de ei. Chiar daca nu stiu ce anume trebuie schimbat si cum trebuie procedat. Un profesionist in domeniul consilierii psihologice sau psihoterapiei va reusi insa, cu tact si rabdare, sa-i conduca pe acestia catre miezul problemei, sa-i ajute sa descopere in ce consta schimbarea necesara si, finalmente, sa ii ajute sa o realizeze.
Pare destul de simplu, nu? In realitate insa, oamenii se dovedesc atat de complicati si fascinanti in parte si pentru ca vor, in acelasi timp, lucruri diametral opuse. Vrem sa ne schimbam si in acelasi timp vrem sa ramanem la fel. Vrem sa fim adulti pe picioarele noastre si vrem, cel putin uneori, sa mai ramanem copii. Gandim una si simtim alta - ca atunci cand ne spunem ca ar trebui sa ne apucam de treaba sar nu avem nici un chef. Sau simtim ceva si opusul a ceva in acelasi timp - exemplul tipic fiind indragostitul nemarturisit care doreste in egala masura sa-si declare iubirea si in acelasi timp evita orice ocazie de a face acest lucru. In paranteza fie spus, conceptiile psihanalitice ale lui Freud si a urmasilor sai se bazeaza tocmai pe viziunea aceasta conflictuala si dinamica a naturii umane.
De ce, daca suntem cu totii de acord ca schimbarea e buna, ne este totusi atat de greu sa ne schimbam?
Pentru ca viata noastra interioara, resorturile noastre psihice, nu tin in totalitate de controlul constient si, implicit, de vointa noastra. Sunt lucruri pe care, oricat de mult ni le-am dori, nu le putem schimba printr-o simpla hotarare. Ca atunci, de exemplu, cand cineva care stie ca e timid, isi spune in zadar ca “de maine, voi fi mai indraznet?”. De ce nu poate? Pentru ca vointa nu ajunge acolo unde isi are radacina timiditatea. Si nu numai timiditatea, ci si multe din trasaturile care ne caracterizeaza: activismul nostru (“lenea” sau “harnicia”), sociabiliatea noastra (“rusinosi” sau “tupeisti”), orientarea catre sine si lume (“introvertiti” si “extravertiti”), tipurile de relatii cu ceilalti (egalitare, de exploatare emotionala a celuilalt, de dependenta emotionala fata de altul etc.) si multe altele. Exista asadar schimbari care nu tin de vointa noastra, nu e suficient sa vrem sa ne schimbam pentru a reusi. Din nou, aici intra in scena psihoterapeutul care, cu mijloace specifice, ii poate ajuta pe cei care doresc sa se schimbe, sa o faca.
Ma intreba deunazi cineva de ce se tem oamenii de schimbare.
Raspunsul meu face trimitere, in primul rand, la ceea ce tocmai am discutat, si anume la faptul ca dorintei de schimbare intr-un sens i se poate opune o tendinta contrara, ascunsa mintii noastre constiente. De ce contrara? Pentru ca nimic din ceea ce suntem si nimic din ceea ce facem, spunem sau simtim nu este intamplator. Totul este acolo pentru un motiv anume, chiar si acele aspecte ale noastre de care am vrea sa scapam. Si ele servesc unui scop, adesea inconstient. Daca nu ar fi avut nici un rost, am fi scapat de mult de ele. Sau sunt pur si simplu mostenite genetic si atunci nu se poate face mare lucru pentru a le modifica. Dar lasandu-le pe acestea din urma deoparte si mergand mai departe cu firul logic, orice schimbare vine sa perturbe echilibrul interior, chiar si atunci cand acest echilibru este unul chinuit si chinuitor.
De exemplu, un copil abuzat emotional va deveni un adult care se va implica in relatii cu alti adulti de pe urma carora va suferi - pentru ca tipul acesta de relatie, chinuitoare si grea, este singurul tip de relatie pe care l-a invatat in copilarie si, indiferent cat de greu ii va fi intr-o relatie in care este umilit si rejectat, persoana respectiva va ramane in relatia respectiva pentru ca nu stie si ii este frica sa se implice intr-o altfel de relatie, chiar si intr-una considerata de majoritatea oamenilor ca fiind una normala. Pentru cineva care a crescut stramb, normalitatea sperie, indiferent cat de mult crede ca si-o doreste. Ironia face ca adesea, acesta nici macar sa nu isi dea seama de realitatea lucrurilor si sa alerge toata viata dupa himera a unei normalitati pe care de fapt nu si-o doreste. Intr-un limbaj ceva mai tehnic, Freud vorbea de tendinta la repetitie, adica de tendinta noastra de a face ceea ce am mai facut, de a reactiona similar in situatii aparent asemanatoare, de ne raporta la ceilalti intr-un mod familiar noua - chiar daca personajele si contexul s-au schimbat intre timp, iar vechea noastra modalitate de raspuns nu mai este adecvata.De aceea, data viitoare cand veti dori sa schimbati ceva la dumnevoastra, ceva mai serios si mai profund, puneti-va cateva intrebari: de ce vreau sa schimb? Ce imi lipseste? chiar vreau sa ma schimb? Si daca vedeti ca nu reusiti sa va schimbati, intrebati-va ce aveti de fapt de castigat din vechiul dumneavoastra fel de a fi. S-ar putea sa nu va dati seama din prima clipa, dar beneficiile - sigure, certe - ale starii initiale s-ar putea sa fie mai mari decat beneficiile - teoretice, incerte - ale starii dorite. Invatati sa nu va pacaliti singuri! Autor: Costin Patrascu
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Dc întrebi persoanele varstnice ce parere au despre familiile actuale, vor da din mana cu un gest dezgustat, privind în gol: „Familia nu mai are acelasi rol de altadata. Cuplurile se fac si desfac, nemaitinand seama de promisiunile facute sau de copiii pe care îi au împreuna…” Dc impresia generala e ca totul se naruie, si, implicit, relatiile de familie, e bn sa încercam sa fim cat mai aproape de adevar, sa ne detasam un pic de starile noastre subiective si sa privim familia de-a lungul evolutiei umane. Atunci e imposibil sa nu ne dam seama ca familia, cuplul, relatiile dintre oameni, chiar dc îşi schimba forma, raman, aceleasi.Orice s-ar spune, nu se va renunta la relatiile interumane. Omul nu va accepta niciodata, indiferent cat de individualist ar fi, să traiasca singur. Ma întorc în trecut si vad familia ca pe cv foarte clar delimitat, cu o organizare foarte rigida, reguli bn prestabilite în exterior, dar în interior totul se destrama, omul nu se regaseste pe sine si traieste în minciuna. Adulterul, violenta si alcoolul stau pitite dupa perdele de catifea. Totul e permis atata timp cat nu te atingi de esafodajul impus de societate. Slabiciunea domneste, fiindca omul nu are curajul sa fie cu adevarat el însusi, sa gandeasca pt sine, se complace ca sclav al opiniei publice. Credinta înflacarata, spiritul de sacrificiu, toate valorile crestinismului, au secat, au ramas, în epoca materialismului, vb goale, influentele preschimbate în minciuna, misticism, fanatism, rigiditate mentala, pt a pune zagaz apelor tulburi în care plutim, lipsiti de voinţta. Acestea sunt deja mai mult de domeniul trecutului, dar înca se mai fac simtite în felul de a trai al unora.Perioada divorturilor si a sfidarii institutiei familiale a aparut ca o descatusare din închisoarea regulilor fara esenta si a minciunii care le sustinea, dupa această revolutie împotriva falsitatii, oamenii si-au dat seama ca, de fapt, ceea ce îsi doreau nu era desfiintarea familiei. Oamenii vor acum din nou familii. Nu întamplator s-a batut atata moneda pe cuvântul „comunicare” în cuplu. Oamenii îsi doresc sa evite minciuna, sa nu mai cada în greseala rutinei si regulilor adoptate fara sa le fi acceptat constient. Comunicarea e considerata azi de oricine necesara, de adevar. În viitor, familiile nu vor mai accepta minciuna sub nicio forma. Vor fi de preferat confruntarile fatise sau despartirile, în locul minciunii. Unii se plang ca tinerii nu mai au bun simt… Dar, în ziua de azi, tot mai putini oameni fac lucruri pe care nu le înteleg si nu le simt.Prietenia înseamna tot iubire, însa o iubire obiectiva, care ne lasa sa daruim cat credem noi ca putem si sa primim cat poate da celalalt, cu bucurie, fara pretentii si fara dezamagiri.Prin dorinta de comunicare, oamenii care formeaza un cuplu, cauta sa depaseasca nivelul întelegerii instinctive, care tine de animalic, cauta sa depaseasca realizarile exclusiv materiale ale cuplului, tinzand tot mai mult spre întelegere la un nivel superior, în care să se implice constient.Pt ca se va pune accent tot mai mult pe colaborarea sufletesc-spirituala, iar centrul de greutate nu va mai fi situat la nivel trupesc-sufletesc, ci la nivel sufletesc-spiritual, partea trupeasca implicandu-se mai mult ca un instrument al acestora din urma, în concretizarea ideilor spirituale. nu se va mai pune accentul pe atracta sexuala, aceasta trecand pe planul doi, în favoarea atractiei spirituale, care va influenta în primul rand sentimentele care tin de partea sufleteasca. Eliberati de atractia fizica , ne vom alege partenerii mai mult dupa preocuparile comune, de conceptiile , idealurile comune.Atata timp cat iubirea va exista în sufletele oamenilor, nimic nu va putea sa distruga relatiile dintre ei, Iar noi nici macar nu am descoperit înca totul despre iubirea adevarata.
Faptul ca la un moment dat contextul se schimba e aproape la fel de sigur ca impozitele si finalitatea vietii. Nu ar trebui sa fie o tragedie, ci un pas înainte!
Ai un sef nou, trebuie sa acoperi si alte domenii sau iti schimbi locul de munca? Adaptarea la schimbare nu e asa de dificila daca încerci sa te obisnuiesti treptat cu noua situatie! De multe ori, teama este prima reactie, ceea ce pana la urma nu e un lucru rau, pentru ca te face mai atenta si te forteaza sa gandesti mai clar. Doar ca teama este urmata de alte etape: rezistenta, resemnare, acceptare si, eventual, o reactie constructiva vizavi de schimbare. Daca ai observat ca ai o aversiune evidenta fata de schimbare, chiar si atunci cand e vorba despre lucruri neînsemnate – cum ar fi o noua coafura –, ar fi bine sa începi sa lucrezi în acest sens cu pasi mici. De exemplu, asaza-te pe un alt scaun la masa de seara sau schimba traseul pe care îl parcurgi spre birou si apoi spre casa. Ce este schimbarea: O ruptura în rutina zilnica. O amenintare a securitatii noastre. O alterare a stilului de viata curent. O modificare a calmului instaurat anterior. O realitate nedorita pentru indivizii care au trecut printr-un moment imprevizibil ce a schimbat cursul lucrurilor. Un factor motivant pentru a-ti evalua viata si cariera si a descoperi moduri de îmbunatatire a realitatii. Un mod de viata. Unele persoane au nevoie de schimbari continue ca sa simta ca traiesc. Modificarea prioritatilor pentru a stabili o noua ordine care rezulta din consecintele schimbarii. Necunoscutul, incertitudinea pe care trebuie sa o înfrunti dupa o pierdere. Atitudinea pozitiva este primul pas La locul de munca, o situatie complet noua poate genera stres, furie si o stare de spirit proasta. Nu te lasa coplesita si lupta sa depasesti momentul! Atitudinea e foarte importanta în acest sens. Fii mereu deschisa si gata sa-ti depasesti limitele. Nu o sa stii niciodata cat de multe poti sa faci daca nu esti pusa în situatia de a încerca. Asteapta-te la lucruri bune si cultiva-ti încrederea în tine. De multe ori nu ne acordam noua însine suficient credit. Daca simti un asemenea pericol, aminteste-ti situatii de criza din trecut pe care le-ai depasit cu succes. Încearca sa-i pastrezi în preajma pe oamenii optimisti. Evita persoanele negative sau cu o atitudine negativa. În ambele cazuri, exista posibilitatea sa te dezechilibrezi. Apoi, ai grija de tine! Odineste-te suficient si fa miscare. Cu cat ai mai multe arme de lupta împotriva stresului, cu atat o sa-ti fie mai bine. Pe un fond de oboseala psihica, totul pare mai grav decat este în realitate. Indiferent de natura schimbarii, orice modificare de la ruta obisnuita aduce un lucru bun: posibilitatea de a evolua. Avantaje Stiai ca rutina, chiar daca-i comoda, omoara celulele creierului? Tocmai de aceea specialistii recomanda modificari dese in activitatile zilnice. Priveste shimbarea in aceasta nota si o vei depasi cu brio. Schimba perspectiva Ce este devastant pentru o persoana, pentru alta poate fi provocator sau usor iritant pentru a treia persoana. Teoretic, pe masura ce capeti experienta, stii sa gestionezi mai bine stresul si schimbarile radicale. Un aspect important este felul în care reactionezi cand te confrunti cu o situatie stresanta. Esti proactiva? Reactiva, preferi sa-ti imaginezi ca nu s-a schimbat nimic? Sau refuzi sa accepti schimbarea? Daca reusesti sa evaluezi potentialele schimbari si efectele lor, esti mult mai pregatita la momentul oportun. S-ar putea sa fie nevoie sa regandesti solutia initiala, dar, daca ai un scenariu pregatit dinainte, te ajuta sa reactionezi mai coerent. În cazul în care te vezi nevoita sa faci o schimbare, încearca sa prevezi care ar fi urmarile.
Înainte sa faci schimbarea, gandeste-te ce raspuns ai putea primi de la cei din jur. Daca identifici posibile probleme, fii pregatita cu solutii. Cand te pregatesti sa actionezi, consulta-te cu un prieten neutru. Apoi, chiar daca este dificil, ramai consecventa deciziei tale. Nu ai decat de pierdut daca oscilezi un pas înainte si doi înapoi. În plus, te supui singura unei situatii de tensiune permanenta. Priveste jumatatea plina a paharului Fii gata sa-ti completezi pregatirea profesionala cu orice training sau curs. Nici nu stii cand poate sa-ti fie, din nou, de folos. E cazul sa înveti un program nou? Sa obtii un master sau sa te descurci în japoneza? Nu fi rezervata! Priveste schimbarea ca pe o provocare. Una care poate avea urmari pozitive! Ai un sef nou sau un nou client? Poarta-te în consecinta. Daca persoanele cu care lucrai pana acum în mod direct te cunosteau suficient de bine încat sa investeasca in tine încredere, de data asta trebuie sa depui putin efort în acest sens. Convin ge-le de capacitatile tale, dovedeste flexibilitate, concentrare si putere de munca. Pasii catre acceptarea schimbarii În primul rand, afla care sunt modificarile care decurg din schimbarea specifica. În acest proces, raspunde la urmatoarele întrebari: Cand va avea loc schimbarea? Cum ma va afecta pe mine si persona litatea mea? Care sunt consecintele neacceptarii mele complete? Care sunt informatiile de care am nevoie pentru a accepta în mod deschis schimbarea? Cum ma va influenta din punct de vedere material? Dupa ce ai definit schimbarile cu care te confrunti, creeaza o imagine vizuala în care, tu, peste 6 luni de la momentul prezent, ai depasit criza cu succes. Include în imaginea respectiva urmatoarele variabile: oamenii implicati, ati tudinea ta, actiunile întreprinse si felul în care te-ai descurcat în noile circumstante. Reactii tipice pentru persoanele care evita mereu schimbarea: Sunt foarte previzibile, atat la birou, cat si în viata personala. Sunt foarte orientate catre siguranta si urmaresc anumite modele de viata. Evita discutiile despre aspectele ce ar necesita o schimbare. Se retrag din situatii care s-ar putea finaliza cu o nevoie de schimbare. Neaga necesitatea unui comportament diferit în urma unei pierderi. Viseaza la o situatie ideala pentru ele, în care totul ramane mereu la fel. Cauta exclusiv compania persoanelor care împartasesc aceleasi valori si idei. Etapele de reactie sunt: negarea, tanguiala, mania si disperarea. Pariaza pe zambet Tie iti plac persoanele stresate, pesimiste, plangacioase? Ei bine, nici celor din preajma ta. Asa ca, oricat de greu ar fi, pastreaza-ti chipul senin.
-->
Răspunsuri
Dc impresia generala e ca totul se naruie, si, implicit, relatiile de familie, e bn sa încercam sa fim cat mai aproape de adevar, sa ne detasam un pic de starile noastre subiective si sa privim familia de-a lungul evolutiei umane. Atunci e imposibil sa nu ne dam seama ca familia, cuplul, relatiile dintre oameni, chiar dc îşi schimba forma, raman, aceleasi.Orice s-ar spune, nu se va renunta la relatiile interumane. Omul nu va accepta niciodata, indiferent cat de individualist ar fi, să traiasca singur.
Ma întorc în trecut si vad familia ca pe cv foarte clar delimitat, cu o organizare foarte rigida, reguli bn prestabilite în exterior, dar în interior totul se destrama, omul nu se regaseste pe sine si traieste în minciuna. Adulterul, violenta si alcoolul stau pitite dupa perdele de catifea. Totul e permis atata timp cat nu te atingi de esafodajul impus de societate. Slabiciunea domneste, fiindca omul nu are curajul sa fie cu adevarat el însusi, sa gandeasca pt sine, se complace ca sclav al opiniei publice. Credinta înflacarata, spiritul de sacrificiu, toate valorile crestinismului, au secat, au ramas, în epoca materialismului, vb goale,
influentele preschimbate în minciuna, misticism, fanatism, rigiditate mentala, pt a pune zagaz apelor tulburi în care plutim, lipsiti de voinţta. Acestea sunt deja mai mult de domeniul trecutului, dar înca se mai fac simtite în felul de a trai al unora.Perioada divorturilor si a sfidarii institutiei familiale a aparut ca o descatusare din închisoarea regulilor fara esenta si a minciunii care le sustinea, dupa această revolutie împotriva falsitatii, oamenii si-au dat seama ca, de fapt, ceea ce îsi doreau nu era desfiintarea familiei.
Oamenii vor acum din nou familii. Nu întamplator s-a batut atata moneda pe cuvântul „comunicare” în cuplu. Oamenii îsi doresc sa evite minciuna, sa nu mai cada în greseala rutinei si regulilor adoptate fara sa le fi acceptat constient. Comunicarea e considerata azi de oricine necesara, de adevar. În viitor, familiile nu vor mai accepta minciuna sub nicio forma. Vor fi de preferat confruntarile fatise sau despartirile, în locul minciunii. Unii se plang ca tinerii nu mai au bun simt… Dar, în ziua de azi, tot mai putini oameni fac lucruri pe care nu le înteleg si nu le simt.Prietenia înseamna tot iubire, însa o iubire obiectiva, care ne lasa sa daruim cat credem noi ca putem si sa primim cat poate da celalalt, cu bucurie, fara pretentii si fara dezamagiri.Prin dorinta de comunicare, oamenii care formeaza un cuplu, cauta sa depaseasca nivelul întelegerii instinctive, care tine de animalic, cauta sa depaseasca realizarile exclusiv materiale ale cuplului, tinzand tot mai mult spre întelegere la un nivel superior, în care să se implice constient.Pt ca se va pune accent tot mai mult pe colaborarea sufletesc-spirituala, iar centrul de greutate nu va mai fi situat la nivel trupesc-sufletesc, ci la nivel sufletesc-spiritual, partea trupeasca implicandu-se mai mult ca un instrument al acestora din urma, în concretizarea ideilor spirituale. nu se va mai pune accentul pe atracta sexuala, aceasta trecand pe planul doi, în favoarea atractiei spirituale, care va influenta în primul rand sentimentele care tin de partea sufleteasca. Eliberati de atractia fizica , ne vom alege partenerii mai mult dupa preocuparile comune, de conceptiile , idealurile comune.Atata timp cat iubirea va exista în sufletele oamenilor, nimic nu va putea sa distruga relatiile dintre ei, Iar noi nici macar nu am descoperit înca totul despre iubirea adevarata.
Cum te adaptezi la schimbare
Ai un sef nou, trebuie sa acoperi si alte domenii sau iti schimbi locul de munca? Adaptarea la schimbare nu e asa de dificila daca încerci sa te obisnuiesti treptat cu noua situatie! De multe ori, teama este prima reactie, ceea ce pana la urma nu e un lucru rau, pentru ca te face mai atenta si te forteaza sa gandesti mai clar. Doar ca teama este urmata de alte etape: rezistenta, resemnare, acceptare si, eventual, o reactie constructiva vizavi de schimbare. Daca ai observat ca ai o aversiune evidenta fata de schimbare, chiar si atunci cand e vorba despre lucruri neînsemnate – cum ar fi o noua coafura –, ar fi bine sa începi sa lucrezi în acest sens cu pasi mici. De exemplu, asaza-te pe un alt scaun la masa de seara sau schimba traseul pe care îl parcurgi spre birou si apoi spre casa.
Ce este schimbarea:
O ruptura în rutina zilnica.
O amenintare a securitatii noastre.
O alterare a stilului de viata curent.
O modificare a calmului instaurat anterior.
O realitate nedorita pentru indivizii care au trecut printr-un moment imprevizibil ce a schimbat cursul lucrurilor.
Un factor motivant pentru a-ti evalua viata si cariera si a descoperi moduri de îmbunatatire a realitatii.
Un mod de viata. Unele persoane au nevoie de schimbari continue ca sa simta ca traiesc.
Modificarea prioritatilor pentru a stabili o noua ordine care rezulta din consecintele schimbarii.
Necunoscutul, incertitudinea pe care trebuie sa o înfrunti dupa o pierdere.
Atitudinea pozitiva este primul pas
La locul de munca, o situatie complet noua poate genera stres, furie si o stare de spirit proasta. Nu te lasa coplesita si lupta sa depasesti momentul!
Atitudinea e foarte importanta în acest sens. Fii mereu deschisa si gata sa-ti depasesti limitele. Nu o sa stii niciodata cat de multe poti sa faci daca nu esti pusa în situatia de a încerca. Asteapta-te la lucruri bune si cultiva-ti încrederea în tine. De multe ori nu ne acordam noua însine suficient credit. Daca simti un asemenea pericol, aminteste-ti situatii de criza din trecut pe care le-ai depasit cu succes. Încearca sa-i pastrezi în preajma pe oamenii optimisti. Evita persoanele negative sau cu o atitudine negativa. În ambele cazuri, exista posibilitatea sa te dezechilibrezi. Apoi, ai grija de tine! Odineste-te suficient si fa miscare. Cu cat ai mai multe arme de lupta împotriva stresului, cu atat o sa-ti fie mai bine. Pe un fond de oboseala psihica, totul pare mai grav
decat este în realitate. Indiferent de natura schimbarii, orice modificare de la ruta obisnuita aduce un lucru bun: posibilitatea de a evolua.
Avantaje
Stiai ca rutina, chiar daca-i comoda, omoara celulele creierului? Tocmai de aceea specialistii recomanda modificari dese in activitatile zilnice. Priveste shimbarea in aceasta nota si o vei depasi cu brio.
Schimba perspectiva
Ce este devastant pentru o persoana, pentru alta poate fi provocator sau usor iritant pentru a treia persoana. Teoretic, pe masura ce capeti experienta, stii sa gestionezi mai bine stresul si schimbarile radicale. Un aspect important este felul în care reactionezi cand te confrunti cu o situatie stresanta. Esti proactiva? Reactiva, preferi sa-ti imaginezi ca nu s-a schimbat nimic? Sau refuzi sa accepti schimbarea? Daca reusesti sa evaluezi potentialele schimbari si efectele lor, esti mult mai pregatita la momentul oportun. S-ar putea sa fie nevoie sa regandesti solutia initiala, dar, daca ai un scenariu pregatit dinainte, te ajuta sa reactionezi mai coerent. În cazul în care te vezi nevoita sa faci o schimbare, încearca sa prevezi care ar fi urmarile.
Înainte sa faci schimbarea, gandeste-te ce raspuns ai putea primi de la cei din jur. Daca identifici posibile probleme, fii pregatita cu solutii. Cand te pregatesti sa actionezi, consulta-te cu un prieten neutru. Apoi, chiar daca este dificil, ramai consecventa deciziei tale. Nu ai decat de pierdut daca oscilezi un pas înainte si doi înapoi. În plus, te supui singura unei situatii de tensiune permanenta.
Priveste jumatatea plina a paharului
Fii gata sa-ti completezi pregatirea profesionala cu orice training sau curs. Nici nu stii cand poate sa-ti fie, din nou, de folos. E cazul sa înveti un program nou? Sa obtii un master sau sa te descurci în japoneza? Nu fi rezervata! Priveste schimbarea ca pe o provocare.
Una care poate avea urmari pozitive! Ai un sef nou sau un nou client? Poarta-te în consecinta. Daca persoanele cu care lucrai pana acum în mod direct te cunosteau suficient de bine încat sa investeasca in tine încredere, de data asta trebuie sa depui putin efort în acest sens. Convin ge-le de capacitatile tale, dovedeste flexibilitate, concentrare si putere de munca.
Pasii catre acceptarea schimbarii
În primul rand, afla care sunt modificarile care decurg din schimbarea specifica. În acest proces, raspunde la urmatoarele întrebari: Cand va avea loc schimbarea? Cum ma va afecta pe mine si persona litatea mea? Care sunt consecintele neacceptarii mele complete? Care sunt informatiile de care am nevoie pentru a accepta în mod deschis schimbarea? Cum ma va influenta din punct de vedere material? Dupa ce ai definit schimbarile cu care te confrunti, creeaza o imagine vizuala în care, tu, peste 6 luni de la momentul prezent, ai depasit criza cu succes. Include în imaginea respectiva urmatoarele variabile: oamenii implicati, ati tudinea ta, actiunile întreprinse si felul în care te-ai descurcat în noile circumstante.
Reactii tipice pentru persoanele care evita mereu schimbarea:
Sunt foarte previzibile, atat la birou, cat si în viata personala.
Sunt foarte orientate catre siguranta si urmaresc anumite modele de viata.
Evita discutiile despre aspectele ce ar necesita o schimbare.
Se retrag din situatii care s-ar putea finaliza cu o nevoie de schimbare.
Neaga necesitatea unui comportament diferit în urma unei pierderi.
Viseaza la o situatie ideala pentru ele, în care totul ramane mereu la fel.
Cauta exclusiv compania persoanelor care împartasesc aceleasi valori si idei.
Etapele de reactie sunt: negarea, tanguiala, mania si disperarea.
Pariaza pe zambet
Tie iti plac persoanele stresate, pesimiste, plangacioase? Ei bine, nici celor din preajma ta. Asa ca, oricat de greu ar fi, pastreaza-ti chipul senin.
Autor: Georgiana Oprea
sursa:benessere.ro