Am văzut împreună în primele două părți ale acestei serii că visele pot fi extrem de utile pentru sănătatea noastră mentală. Dar cu toții știm că ele au și o altă latură, mai întunecată. Mă refer aici bineînțeles la coșmaruri. Vom vorbi și despre visele lucide (vi s-a întâmplat în timpul unui vis să realizați brusc că de fapt visați?). Dar mai întâi haideți să aflăm dacă și ce visează persoanele care și-au pierdut vederea sau care s-au născut fără ea.
Despre visele celor care nu văd
Da, oamenii care și-au pierdut vederea visează. La fel și cei mai puțin norocoși dintre noi care s-au născut așa. Există însă câteva distincții importante între ceea ce visează aceste persoane.
Cei care s-au născut orbi sau și-au pierdut vederea înainte de a împlini vârsta de 5 ani nu văd imagini în visele lor. Practic nu văd nimic. Asta deoarece ei nu au imagini vizuale pe care să se bazeze visele lor. Cu toate acestea, ele sunt la fel de bogate din punct de vedere narativ și în detalii ca și ale noastre, bazându-se în principal pe percepțiile auditive și senzoriale din natură, precum și pe emoții. Dacă cineva își pierde vederea după vârsta de 7 ani, visele lui vor fi pline în continuare cu imagini vizuale. O zonă neclară există încă între 5 și 7 ani. Destul de interesant, acele mișcări oculare rapide (REM) care ne anunță că un vis este în progres, nu apar, sau apar foarte rar și slab, pentru cei născuți orbi sau rămași fără vedere înainte de vârsta de 5 ani.
Dar cei care sunt surzi din naștere? Se pare că aceștia pot visa în limbajul semnelor. Visele lor sunt, de asemenea, mai colorate decât ale oamenilor cu auz normal.
Despre coșmaruri
Există un om care crede că aceste incidente terifiante care ne trezesc în mijlocul nopții sunt benefice pentru noi și că fără ele omenirea nu ar putea supraviețui. Antti Revonsuo este un om de știință finlandez care colectează coșmaruri. El este de părere că multe dintre visele urâte pe care le avem astăzi sunt la fel ca și cele experimentate de strămoșii noștri. Este sigur faptul că și aceștia visau deoarece visatul pare să fie programat biologic în creierul nostru, iar creierul înaintașilor noștri era destul de identic cu cel al nostru. De asemenea știm că strămoșii noștri trăiau într-un mediu plin cu tot felul de pericole fatale.
Ce l-a condus pe Revonsuo la aceste concluzii este studiul asupra coșmarurilor copiilor.
”Se făcea că mă urmărește un lup fioros. Eu alergam și alergam și alergam… Dintr-o dată el s-a oprit și a început să urle. A apărut un alt lup. Apoi altul. Și altul… Astfel că în curând s-a format o haită întreagă de lupi cu colți uriași și erau cu toții foarte păroși și mari și înfricoșători. Și au început să alerge după mine…”
Potrivit lui Revonsuo am moștenit aceste vise cu animale sălbatice și monștri pentru un motiv. Ele reprezintă de fapt niște repetiții, niște simulări pentru lupta reală din viața de zi cu zi pentru supraviețuire. Prin natura lor, coșmarurile conțin evenimente amenințătoare și ne forțează să ne confruntăm cu ele. Asta deoarece atunci când suntem treji vom întâlni astfel de evenimente (similare sau diferite) și în viața reală, fiind astfel mai bine pregătiți să le facem față, când ne-am pregătit în prealabil pentru ele și în vis. Acest mecanism pentru simularea evenimentelor stresante din viața noastră va rămâne alături de noi pentru tot restul vieții noastre, dar pe măsură ce creștem, coșmarurile cu animale sălbatice și alți monștri vor fi înlocuite cu ororile moderne.
”Visasem că nu puteam găsi sala de clasă. Nu puteam să o găsesc nici pe prietena mea cu care trebuia să mă întâlnesc acolo. Nici ea pe mine. Și rătăcind pe holuri, am ajuns la lift. Am deschis ușa, dar am lovit din greșeală o fetiță și a murit.”
Adulții se confruntă cu coșmaruri foarte moderne: și-au pierdut portofelul, au avut un accident de mașină sau cu alte evenimente asemănătoare. Deci se pare că creierul nostru este capabil să se ajusteze singur inclusiv în fața amenințărilor moderne. Cu toate că putem fi oripilați de coșmarurile noastre, ele pot să ne ajute să trecem mai ușor peste greutățile zilnice. Iar ca specie ar trebui să fim recunoscători pentru aceste viziuni înfricoșătoare. Ele ne forțează să fim pregătiți pentru evenimente similare atunci când suntem treji. Fără coșmaruri există o bună șansă ca omenirea să nu fi fost aici.
Dar pentru unii reapariția coșmarurilor, departe de a-i ajuta să supraviețuiască în lumea reală, are exact efectul opus. Există oameni care suferă o experiență atât de îngrozitoare, încât apare în visele lor iar și iar. Atunci când suntem traumatizați de un eveniment șocant, amintirile sunt stocate în acea parte a creierului responsabilă pentru procesarea reacțiilor emoționale și anume în amigdală. Amintirile sunt înghețate acolo și reluate iar și iar. Astfel că visele, în loc să proceseze și să rezolve amintirile, reușesc doar să le consolideze și mai bine. Cu fiecare coșmar, amintirile traumatizante devin din ce în ce mai rele până când pot reapărea chiar și în viața noastră reală, în niște iluzii vecine cu paranoia.
Vorbim aici de Sindromul de stres posttraumatic care se instalează atunci când pacientul este agresat cel puțin o lună de un factor de stres extrem (accidente, abuzuri, deces al unei persoane dragi, viol, etc.). Alături de manifestările clinice apar și o serie de "reacții" concretizate în: depresii, anxietate accentuată mergând până la atac de panică, halucinații, folosirea drogurilor și alcoolului, intenția de izolare. În cele mai multe cazuri se poate evita instalarea sindromului de stres posttraumatic prin comunicarea problemei stresante unui specialist (dar și unor simple persoane) și respectarea sfaturilor acestuia (inclusiv urmarea unui tratament). În alte situații informarea în legătură cu boala, manifestările acesteia, atitudinea optimistă și dorința de a rezolva problema stresantă sunt suficiente pentru a depăși situația de stres.
Vorbim aici de Sindromul de stres posttraumatic care se instalează atunci când pacientul este agresat cel puțin o lună de un factor de stres extrem (accidente, abuzuri, deces al unei persoane dragi, viol, etc.). Alături de manifestările clinice apar și o serie de "reacții" concretizate în: depresii, anxietate accentuată mergând până la atac de panică, halucinații, folosirea drogurilor și alcoolului, intenția de izolare. În cele mai multe cazuri se poate evita instalarea sindromului de stres posttraumatic prin comunicarea problemei stresante unui specialist (dar și unor simple persoane) și respectarea sfaturilor acestuia (inclusiv urmarea unui tratament). În alte situații informarea în legătură cu boala, manifestările acesteia, atitudinea optimistă și dorința de a rezolva problema stresantă sunt suficiente pentru a depăși situația de stres.
Despre visele lucide
Se pare că există o linie de demarcație fină între a visa și a fi treaz. Ceea ce le ține separate este gradul în care lumea externă ne influențează conștiința. Când suntem treji avem control asupra stării noastre de conștiință, dar există unii oameni care își pot extinde controlul asupra conștiinței și în somn, aducând astfel lumea viselor și starea de veghe împreună. Acești oameni se numesc visători lucizi.
Dar ce este un vis lucid? Acesta este un vis în care persoana care visează este conștientă că visează și că visul este în curs de desfășurare. În timpul viselor lucide, există posibilitatea de a exercita control conștient efectiv asupra mediului, personajelor și tuturor caracteristicilor acestora, precum și realizarea unor lucruri care sunt imposibile sau foarte puțin probabile în realitatea fizică a stării de veghe.
Pentru un om de știință, un astfel de episod de vis lucid a fost atât de puternic încât i-a schimbat cursul vieții complet. El se numește Stephen LaBerge și în prezent lucrează la Universitatea Stanford. ”Am avut câteva vise lucide în care brusc mi-am dat seama că visez. Mi-am spus: uite ce lucru interesant. Vreau să învăț mai multe despre asta. Am început să citesc cărți pe această temă și am aflat că spre sfârșitul anilor 70, cei mai mulți experți în somn erau de părere că visele lucide sunt imposibile.” Astfel LaBerge s-a hotărât să demonstreze contrariul și în acest scop a conceput un experiment ingenios. Înainte ca subiecții săi să meargă la culcare, LaBerge le dădea o simplă instrucțiune – dacă deveneau conștienți de o lumină intermitentă în timpul visului, aceștia trebuiau să își miște ochii, mai întâi spre stânga, apoi spre dreapta. Apoi, în timp ce visau, LaBerge a îndreptat o laternă înspre ochii lor. În mod remarcabil, voluntarii au răspuns!
Astăzi LaBerge reunește în cadrul unor seminarii, grupuri de persoane care vor să învețe tehnica viselor lucide. Cursanților li se dă o mască care emite o lumină intermitentă. Dacă învață cum să răspundă la ea în timp ce sunt adormiți, atunci sunt visători lucizi. LaBerge vrea ca studenții săi să facă un pas înainte și să învețe cum să devină conștienți că visează chiar în timpul visului. Mulți dintre participanți au venit la cursul lui pentru a explora această lume minunată a viselor, dar pentru câțiva dintre ei acesta poate fi mult mai util de atât. Înfruntarea și depășirea coșmarurilor este unul dintre cele mai importante obiective. Pentru persoanele care au coșmaruri des și învăță să înțeleagă ce sunt acestea de fapt, ele nu mai au nici un efect înfricoșător. Iată ce spune unul dintre participanți: ”Sper să pot să îmi dezvolt abilitatea de a avea vise lucide. În prezent sunt un alcoolic aflat în recuperare și sunt adesea deranjat de visele în care beau. De aceea mi-ar plăcea să am un oarecare control asupra lor în timp ce dorm, astfel încât atunci când sunt treaz să-mi pot ține gândurile departe de băutură.”
O altă tehnică folosită de LaBerge – tehnica MILD - funcționează astfel: îți spui repetat în gând înainte de a merge la culcare că îți vei aminti visele. Apoi îți concentrezi toată atenția asupra faptului că vrei să îți dai seama că visezi și foarte important... ca vrei să nu uiți acest lucru. Apoi te concentrezi ca să reintri într-un vis recent și începi să cauți dovezi că este într-adevăr un vis. Îți imaginezi ce ți-ar plăcea să faci în acel vis. De exemplu, poate ai vrea să zbori, așadar te imaginezi zburând în vis. Repeți acești doi pași (să recunoști când visezi și să reintri în vis) până mergi la culcare. Folosind această tehnică, Dr. LaBerge a fost capabil să aibă vise lucide la comandă. Dar deoarece această tehnică cere un antrenament mental deosebit, este greu de atins de majoritatea dintre noi. Să te concentrezi sună bine în teorie, dar cum să faci practic acest lucru? Să fii în măsură să îți controlezi visele este un lucru foarte ”cool”, dar este de asemenea și foarte greu cu tot cu pregătirea specială. La noi nu există date culese, dar în Statele Unite se estimează că mai puțin de 100.000 de oameni dețin această abilitate.
Un alt savant, Allan Hobson, conform abordării sale neuropsihologice a viselor lucide, a ajutat și el substanțial la plasarea explicației acestor vise pe un teren mai solid și mai puțin speculativ.
Preluarea controlului asupra vieții noastre din vis este o abilitate de pe urma căreia, crede LaBerge, putem cu toții beneficia. Este un loc în care poți experimenta viața ta, fără teamă de consecințe. Visarea lucidă ar putea oferi persoanelor cu handicap și altor oameni dezavantajați posibilitatea de a-și îndeplini cele mai imposibile vise: persoanele paralizate ar putea experimenta mersul în vis, ca să nu mai vorbim de dansat , de zburat sau de satisfacerea fanteziilor erotice.
Așadar știința a descoperit că visele noastre reprezintă mai multe lucruri. Sunt un dispozitiv evoluționist crucial dezvoltat de către mintea noastră care să ne ajute în consolidarea amintirilor. Reprezintă de asemenea o cale de rezolvare a problemelor noastre. Visele chiar ne ajută să supraviețuim. De-a lungul orelor din noapte, mintea noastră ne antrenează pentru a face față zilei care vine. Un lucru important de știut este că obținem toate beneficiile experiențelor din vis, chiar dacă atunci când suntem treji habar n-avem că am visat toată noaptea. Creierul nostru lucrează neobosit pentru a stabili importanța evenimentelor semnificative din viața noastră, modul în care acestea se potrivesc împreună cu alte evenimente vechi din trecutul nostru și ce înseamnă ele pentru alte evenimente probabile din viitor.
Așadar la noapte, pe măsură ce veți intra în minunata lume a viselor, relaxați-vă și lăsați-vă mintea să vă ducă în aventura vieții voastre.
Dar ce este un vis lucid? Acesta este un vis în care persoana care visează este conștientă că visează și că visul este în curs de desfășurare. În timpul viselor lucide, există posibilitatea de a exercita control conștient efectiv asupra mediului, personajelor și tuturor caracteristicilor acestora, precum și realizarea unor lucruri care sunt imposibile sau foarte puțin probabile în realitatea fizică a stării de veghe.
Pentru un om de știință, un astfel de episod de vis lucid a fost atât de puternic încât i-a schimbat cursul vieții complet. El se numește Stephen LaBerge și în prezent lucrează la Universitatea Stanford. ”Am avut câteva vise lucide în care brusc mi-am dat seama că visez. Mi-am spus: uite ce lucru interesant. Vreau să învăț mai multe despre asta. Am început să citesc cărți pe această temă și am aflat că spre sfârșitul anilor 70, cei mai mulți experți în somn erau de părere că visele lucide sunt imposibile.” Astfel LaBerge s-a hotărât să demonstreze contrariul și în acest scop a conceput un experiment ingenios. Înainte ca subiecții săi să meargă la culcare, LaBerge le dădea o simplă instrucțiune – dacă deveneau conștienți de o lumină intermitentă în timpul visului, aceștia trebuiau să își miște ochii, mai întâi spre stânga, apoi spre dreapta. Apoi, în timp ce visau, LaBerge a îndreptat o laternă înspre ochii lor. În mod remarcabil, voluntarii au răspuns!
Astăzi LaBerge reunește în cadrul unor seminarii, grupuri de persoane care vor să învețe tehnica viselor lucide. Cursanților li se dă o mască care emite o lumină intermitentă. Dacă învață cum să răspundă la ea în timp ce sunt adormiți, atunci sunt visători lucizi. LaBerge vrea ca studenții săi să facă un pas înainte și să învețe cum să devină conștienți că visează chiar în timpul visului. Mulți dintre participanți au venit la cursul lui pentru a explora această lume minunată a viselor, dar pentru câțiva dintre ei acesta poate fi mult mai util de atât. Înfruntarea și depășirea coșmarurilor este unul dintre cele mai importante obiective. Pentru persoanele care au coșmaruri des și învăță să înțeleagă ce sunt acestea de fapt, ele nu mai au nici un efect înfricoșător. Iată ce spune unul dintre participanți: ”Sper să pot să îmi dezvolt abilitatea de a avea vise lucide. În prezent sunt un alcoolic aflat în recuperare și sunt adesea deranjat de visele în care beau. De aceea mi-ar plăcea să am un oarecare control asupra lor în timp ce dorm, astfel încât atunci când sunt treaz să-mi pot ține gândurile departe de băutură.”
O altă tehnică folosită de LaBerge – tehnica MILD - funcționează astfel: îți spui repetat în gând înainte de a merge la culcare că îți vei aminti visele. Apoi îți concentrezi toată atenția asupra faptului că vrei să îți dai seama că visezi și foarte important... ca vrei să nu uiți acest lucru. Apoi te concentrezi ca să reintri într-un vis recent și începi să cauți dovezi că este într-adevăr un vis. Îți imaginezi ce ți-ar plăcea să faci în acel vis. De exemplu, poate ai vrea să zbori, așadar te imaginezi zburând în vis. Repeți acești doi pași (să recunoști când visezi și să reintri în vis) până mergi la culcare. Folosind această tehnică, Dr. LaBerge a fost capabil să aibă vise lucide la comandă. Dar deoarece această tehnică cere un antrenament mental deosebit, este greu de atins de majoritatea dintre noi. Să te concentrezi sună bine în teorie, dar cum să faci practic acest lucru? Să fii în măsură să îți controlezi visele este un lucru foarte ”cool”, dar este de asemenea și foarte greu cu tot cu pregătirea specială. La noi nu există date culese, dar în Statele Unite se estimează că mai puțin de 100.000 de oameni dețin această abilitate.
Un alt savant, Allan Hobson, conform abordării sale neuropsihologice a viselor lucide, a ajutat și el substanțial la plasarea explicației acestor vise pe un teren mai solid și mai puțin speculativ.
Preluarea controlului asupra vieții noastre din vis este o abilitate de pe urma căreia, crede LaBerge, putem cu toții beneficia. Este un loc în care poți experimenta viața ta, fără teamă de consecințe. Visarea lucidă ar putea oferi persoanelor cu handicap și altor oameni dezavantajați posibilitatea de a-și îndeplini cele mai imposibile vise: persoanele paralizate ar putea experimenta mersul în vis, ca să nu mai vorbim de dansat , de zburat sau de satisfacerea fanteziilor erotice.
Înainte de a vă trezi
Așadar știința a descoperit că visele noastre reprezintă mai multe lucruri. Sunt un dispozitiv evoluționist crucial dezvoltat de către mintea noastră care să ne ajute în consolidarea amintirilor. Reprezintă de asemenea o cale de rezolvare a problemelor noastre. Visele chiar ne ajută să supraviețuim. De-a lungul orelor din noapte, mintea noastră ne antrenează pentru a face față zilei care vine. Un lucru important de știut este că obținem toate beneficiile experiențelor din vis, chiar dacă atunci când suntem treji habar n-avem că am visat toată noaptea. Creierul nostru lucrează neobosit pentru a stabili importanța evenimentelor semnificative din viața noastră, modul în care acestea se potrivesc împreună cu alte evenimente vechi din trecutul nostru și ce înseamnă ele pentru alte evenimente probabile din viitor.
Așadar la noapte, pe măsură ce veți intra în minunata lume a viselor, relaxați-vă și lăsați-vă mintea să vă ducă în aventura vieții voastre.
Adaptat după: BBC Horizon - Why do we dream? (2008)
Explorarea viselor lucide - Stephen LaBerge; Howard Rheingold
Explorarea viselor lucide - Stephen LaBerge; Howard Rheingold
http://health.howstuffworks.com
http://psych.ucsc.edu/dreams/Library/hurovitz_1999a.html
http://www.science-frontiers.com
Informațiile despre Sindromul de stres posttraumatic www.sfatulmedicului.ro
http://psych.ucsc.edu/dreams/Library/hurovitz_1999a.html
http://www.science-frontiers.com
Informațiile despre Sindromul de stres posttraumatic www.sfatulmedicului.ro
-->
Răspunsuri