Reincarnarea este defapt, reintoarcerea din planul astral a unei entitati (moarte pt noi), in acest plan terestru (sau in alt plan), intr-un nou corp omenesc. Revenirea din planul in care sufletul este nemuritor, in acest plan in care moartea este aproape inevitabila. Sau, mai putem spune ca reincarnarea este trecerea de la un corp subtil la un corp fizic (pastrand corpul subtil), de la cunoastere nelimitata la cunoastere limitata, etc.De ce revenim? E simplu: pentru a evolua, pentru a experimenta materia, pentru a trece prin toate starile de bine sau rau care, in alt plan, ar fi imposibil de experimentat.
Toata lumea a auzit de Destin dar putini oameni stiu ce inseamna "destinul". Multi isi imagineaza sau cred ca cineva de sus, le controleaza viata, obligandu-i "sa-si urmeze destinul" pe care nu ei l-au ales. Ei bine nu e chiar asa. Noi am primit un dar nepretuit de la Dumnezeu. Acest dar se numeste "Liber arbitru". Dar, exista o lege a Universului care are grija sa culegem exact ce semanam, ea se numeste "karma".Cati dintre noi nu am spus macar odata ca daca gresim ne va bate Dumnezeu? Dar nu ne-am gandit oare ca Dumnezeu e asa de bun incat ar fi incapabil sa ne pedepseasca? Oare chiar am crezut ca el se va mania si ne va arunca in infern? Ce mult am gresit! Nici parintii nostri, nu ar fi capabili de o astfel de rautate. Defapt, noi ne pedepsim singuri. Exista legea karmei care are grija ca noi sa primim exact ceea ce oferim. Daca oferim iubire, iubire vom semana, daca oferim rautate, rautate vom culege. Dar, uni se vor intreba acum: "cum de imi merge asa de rau cand eu iubesc oamenii, iubesc natura, sunt credincios si ma abtin de la a face rau celor din jurul meu"? Ei bine va reamintesc ca noi am trait mai multe vieti si ca de fiecare daca cand ne reincarnam, venim pe pamant cu o karma noua, noi responsabilitati, greseli ce trebuiesc "platite", ceea ce a ramas de facut si am amanat anterior, etc. Dar karma nu este neaparat rea. Imaginati-va ca anterior, intr-o alta existenta, ati avut un amic bun pe care l-ati ajutat mereu pt ca era mai necajit. Puteti fi sigur ca in viata prezenta sau intr-o existenta viitoare, el va face acelasi lucru pt dvs sau ceva asemanator. Asadar, karma poate fi rea dar poate fi si constructiva.
Dar cum se produce reincarnarea? Reincarnarea nu are loc imediat dupa ce murim si nu vom avea acelasi corp sau aceiasi identitate pe care am mai avut-o. Perioada intre moarte si reincarnare poate fi scurta sau nu (in medie: cam 100-200 de ani). Spiritele inferioare revim mai repede decat cele mai "evoluate". De exemplu, spiritele angelice, pot intarzia mii de ani. Insa, nimeni nu poate "sari" peste acest lucru, reincarnarea este inevitabila (in cazul in care mai avem de invatat ceva sau in cazul in care mai avem de "platit" ceva). Am aflat asadar ca scopul reincarnarii este evolutia spiritului, insa, spiritul poate evolua si in alte planuri. Totusi, adevarata evolutie morala, se produce aici pe Pamant pt ca aici, omul este supus la tot felul de tentatii.
De obicei, cand spiritul pleaca spre reincarnare, cauta sa se nasca aproape de cei dragi, sau in aceiasi familie din care a facut parte anterior pt a se sustine reciproc in drumul spre evolutie sau pur si simplu pt a fi aproape de acestia.
Spiritele mai evoluate, isi aleg singure "destinul viitor", familia, parintii, locul nasterii s.a.m.d., insa cele mai putin evoluate nu pot face la fel. Ele sunt "ghidate" spre o anumita regiune a pamantului si apoi spre o familie din care vor face parte mai tarziu. Urmeaza apoi o "bantuire" a viitorilor parinti. Entitatea va sta aproape de viitoarea mama, trimitandu-i raze fluidice, contribuind astfel la formarea corpului eteric al copilului si la dezvoltarea corpului sau fizic. E foarte greu de explicat cum se intampla toate acestea, dar pe scurt, trebuie sa stim ca viitoarea fiinta umana, ia contact cu mama sa dinainte de a se naste si ca el contribuie la formarea propriului sau corp fizic. Spiritul entitatii se leaga apoi de corpul sau fizic la nivelul bulbului rahidian, (care se numeste rod vital), adica centrul vital al organismului, cel ce determina actul respiratiei si al circulatiei. Dar, odata patruns in corp, atunci cand se naste copilul si apare pe lume corpul sau fizic, acesta nu este complet cuprins in materie. Este o stare de trecere intre cele doua lumi, intre lumea spirituala si cea materiala. Spiritul incarnat este la inceput foarte dezorientat, nu intelege ce i s-a intamplat, dar pe parcurs, incepe sa se obisnuiasca si sa fie multumit de ceea ce percepe cu ajutorul simturilor pt ca el nu-si mai aminteste nimic din existentele anterioare.Totusi, pana la varsta de 7 ani, corpul astral al copilului se afla inca in lumea spirituala. Astfel se explica faptul ca unii copii isi amintesc de experientele anterioare, sau faptul ca se joaca singuri de parca s-ar juca cu cineva, au prieteni imaginari, etc. Insa, dupa ce copilul a atins varsta respectiva, corpul astral patrunde in interiorul corpului fizic. Din acel moment omul e "complet".
Ce se intampla dupa ce sufletul a evoluat intr-atat incat nu mai are nevoie sa se reincarneze? Corpul spiritual moare, exact asa cum moare si corpul fizic, el se descompune in eterul din care a fost constituit. Apoi continua sa parcurga drumul spre cea mai inalta treapta a perfectiunii, isi pierde in final e-ul si se uneste cu "Intreg-ul". Adica ajunge in locul de unde a plecat.
Fiecaruia dupa credinta sa!
-->
Răspunsuri
Sufletul are mai multe existente corporale. Cei care spun contrariu vor sa ne mentina in ignoranta in care se gasesc ei insisi- este dorinta lor. Sufletul, dupa ce a parasit un corp, isi ia altul; altfel spus, el se reincarneaza intr-un nou corp.
Scopul reincarnarii este ispasirea, ameliorarea progresiva a umanitatii, fara de care n-ar exista dreptate. Numarul existentelor corporale ale unui spirit nu este limitat. Cu fiecare existenta noua, spiritul face un pas pe drumul progresului. Cand s-a debarasat de toate impuritatile sale, nu mai are nevoie de probele vietii corporale. Numarul reincarnarilor nu este acelasi pentru toate spiritele. Cel ce avanseaza repede este crutat de incercari. Totodata, aceste incarnari succesive sunt intotdeauna foarte numeroase, caci progresul este aproape infinit. Dupa ultima reincarnare, spiritul devine spirit preafericit - este spiritul pur.
Justetea reincarnarii
Dogma reincarnarii este fondata pe dreptatea lui Dumnezeu si pe revelatie, caci spiritele ne repeta fara incetare. Un tata bun lasa intotdeauna copiilor sai o poarta deschisa caintei. Toate spiritele tind spre perfectiune si Dumnezeu le da mijloacele prin probele vietii corporale. Dar in dreptatea sa, el le harazeste sa desavarseasca in noi existente ceea ce n-au putut face sau termina intr-o prima incercare.
Nici dreptatea si nici bunatatea lui Dumnezeu nu impresioneaza pentru intotdeauna pe cei ce au putut intalni obstacole in ameliorarea lor, chiar in mediul in care se regasesc, in afara de vointa lor. Daca soarta omului era irevocabil fixata dupa moartea sa, Dumnezeu nu ar fi cantarit deloc actiunile tuturor in aceeasi balanta, si nu le-ar fi tratat deloc cu impartialitate.
Doctrina reincarnarii, care consta in a admite omului mai multe existente succesive, este singura ce raspunde ideii ca dreptatea lui Dumnezeu se face si in privinta oamenilor aflati intr-o conditie morala inferioara. Aceasta doctrina este singura care poate sa ne explice viitorul si sa indreptateasca sperantele noastre, de vreme ce ea ne arata mijlocul de a ne rascumpara greselile prin noi incercari. Ratiunea ne-o sugereaza si spiritele ne-o infatiseaza.
Omul care are constiinta inferioritatii sale capata prin doctrina reincarnarii o speranta consolatoare. Daca el crede in dreptatea lui Dumnezeu, nu poate spera sa fie pentru eternitate egalul acelor ce au facut mai mult bine decat el. Gandul ca aceasta inferioritate nu-l dezmosteneste pentru totdeauna de binele suprem, si ca il va putea cuceri prin noi eforturi, il sustine si il reanima curajul. Cine este cel care, la sfarsitul carierei sale, nu regreta ca a capatat prea tarziu o experienta de care nu mai poate profita? Aceasta experienta tardiva nu este deloc pierduta - o va folosi intr-o noua viata.
(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)
Ma mai gandesc la ceva...intru in contact din ce in ce mai des cu ideea ca ceea ce se intampla intre vieti nu e altceva decat o oglindire a propriilor credinte din viata anterioara...nu o cunoastere a adevarului...asa se explica de ce sunt destul de diferite marturiile celor intorsi din moarte clinica...