Din punctul meu de vedere, raspunsul este simplu: esti om atunci cand iti demonstrezi tie insuti ca meriti sa fii numit astfel. Prin ce? prin calitati specific umane cum ar fi bunatatea, puterea de a distinge binele de rau, perseverenta , iubirea si respectul.
Din toate acestea ne vom opri asupra celei din urma-respectul- pentru ca , in opinia mea aceasta releva cel mai bine masura in care o persoana se poate numi sau nu “om”.
Referitor la respect, Immanuel Kant spunea “respecul e un tribut pe care nu-l putem refuza meritului, fie ca vrem, fie ca nu; putem cel mult sa-l ascundem in afara , dar nu putem impiedica totusi sa-l simtim inauntrul nostru”.
Din aceasta afirmatie putem deduce faptul ca respectul tine tocmai de natura noastra umana, cum spuneam la inceput tine de “a fi om”. Au devenit deja clisee expresii precum “respectul se castiga in timp” sau “ te respect daca ma respecti”. Popularitatea acestor expresii isi are originea tocmai in dorinta intrioara a finite umane de incredere in semeni si de egalitate cu acestia. Deci daca tratam cu respect ,primim acelasi lucru, daca nu imediat , cel putin cu trecerea timpului, insa tocmai aici se produce greseala. Nu trebuie sa respectam pentru a fi respectati la randul nostru de ceilalti , ci pentru a ne respecta pe noi insine, pentru a ne demonstra noua calitatea noastra de “oameni”. Sunt om pentru ca ma respect respectandu-i pe cei din jur. Asta este in viziunea mea premiza de la care trebuie sa plecam si dupa care trebuie sa ne ghidam in viata cotidiana.
Aceasta noua atitudine fata de oameni, oferirea respectului fara a astepta sa fii rasplatit cu aceeasi moneda, sporeste “respectul de sine’, increderea in noi insine, puterea de adaptare si integrare in societate, pentru ca facem un lucru din nevoia noastra interioara de a-l face ci nu pentru a primi ceva .
Desigur, ramane la aprecierea celorlalti daca iti vor oferi sau nu ceea ce meriti , daca te vor respecta la randul lor, dar reactiile negative nu vor mai avea un impact atat de puternic asuara propriei persoane deoarece nu astepti nimic in schimb , o faci pentru ca esti “om” si atat.
Dovedesti zi de zi prin faptele tale, prin modul in care te comporti in societate daca esti sau nu om. Felul in care te comporti cu ceilalti isi are oarecum originea in felul in care te comporti cu tine si in acelasi timp atitudinea fata de ceilalti reflecta atitudinea fata de propria ta fiinta.
Un alt mare filosof, Sandor Marai spunea”exista lucruri mai cumplite decat moartea si sufrinta…, atunci cand omul isi pierde respectul fata de sine”. In opinia mea , pe care o enunt ca o concluzie , atunci cand iti pierzi respectul de sine iti pierzi dreptul de a fi numit “om”!
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
-->
Răspunsuri