Suntem tandri cand ne gandim visatori la celalalt si il transfiguram ca pe un zeu (zeita); suntem tandri cand actiunile cele mai banale ale iubitului (iubitei) devin adevarate ritualuri; suntem tandri cand daruim mici atentii iubitului si flori iubitei; suntem tandri cand ne plimbam, de mana, in parc sau cand dansam romantici; suntem tandri cand ne privim intens in ochi: suntem tandri cand devenim atragatori, atenti, gingasi, spirituali doar pentru ea (el); suntem tandri cand se creeaza acea atmosfera de adorare si veneratie reciproca intre femeie si barbat...Si totusi... prinsa de valtoarea problemelor legate de stupiditatea moderna a razboiului dintre sexe, hartuire sexuala si morala, intre Prozac si Viagra, somaj si deprimare, unde mai ramane loc si pentru tandrete in lumea asta sovaitoare?Cu siguranta nu intre relatiile dintre automobilisti, dintre opozanti si partizani ai partidelor sau intre adeptii egalitatii dintre sexe si razboinicii opozanti. Refrenul "Vorbeste-mi despre dragoste, sopteste-mi lucruri tandre" mai este de actualitate? Desigur! Nici vorba sa lasam fiorul tandretii nostalgicilor si resemnatilor. Departe de abisul discriminarii dintre sexe, de mlastina ideilor preconcepute, de nisipurile miscatoare ale separarii dintre trup si spirit! Sociologul Jean-Claude Kaufmann afirma cu entuziasm: "Prima cautare actuala este aceea a unei ambiante de tandrete. In prezent, familia se construieste precum un cocon, reunind fiinte umane care se revendica tandre si gentile intre ele". Se trece de la o societate bazata pe coduri de comportament, care decid asupra binelui si raului, la o societate care recunoaste toleranta si raspandeste tandretea, noi identitati constituindu-se. Ele anunta sfarsitul unei lumi impartite intre masculin si feminin. Exista doua feluri de tandrete: una solara, activa, inzestrata cu dominare, performanta, competitie, iar cealalta lunara, caracterizata prin pasivitate, moliciune, dragalasenie. Kaufmann adauga: "Barbatii evolueaza. Dar au un drum considerabil de parcurs. Ei se simt mult mai in largul lor atunci cand actioneaza in societate, avand o identitate divizata, in timp ce femeile cauta o identitate unitara. Stereotipul acelui 'macho' latin, dominator si musculos, nu mai este de actualitate. Va putea el, oare, sa se acomodeze si sa devina un individ tandru si capabil sa asculte?" A fi tandru este sinonim cu a iubi viata:Tandretea nu este o calitate innascuta, ci dobandita in copilarie. Atunci cand viata nu a inceput tocmai bine, poti deveni propriul tau profesor de tandrete". Oamenii se confrunta cu dificultatea de a se simti intregi. Cei care nu-si iubesc corpul, nu-si pot aprecia spiritul si valoarea. Ei nu pot nici darui si nici primi tandrete. Astfel, lipsa tandretii si-a ales domiciuliul intre separarea dintre trup si spirit.Este o senzatie difuza care traverseaza trupul si spiritul. Tandretea abandoneaza ranchiuna si amaraciunea in favoarea erotismului, senzualitatii, voluptatii. Ea produce teama, deoarece nu este disociata de corp. Poti regasi tandretea in privire, atitudine, in peisaje etc. A-ti accepta izbucnirile de tandrete este sinonim cu a iubi viata.Traim, in prezent, intr-o societate caracterizata de indiferenta, raceala, care se teme de placere si favorizeaza individualismul, izolarea, separarea. Tandretea este cea care anihileaza excluderea pe care societatea o favorizeaza si cultiva senzatii prin piele, atingere, arome, gust". Desi tandretea este, in mod traditional, atribuita femeilor, nu trebuie sa accentuam antagonismul barbat-femeie, deoarece ar fi echivalent cu a considera relatia amoroasa ca pe o lupta sau ca o atragere a contrariilor.Tandretea este mai degraba fericitul mediator care indeparteaza antagonismul barbat-femeie. O femeie poate sa se arate puternica, 'dura', iar un barbat poate sa dea dovada de blandete, gingasie fara a fi considerat efeminat. Insusirile 'specifice' masculinitatii si feminitatii sunt mai mult culturale decat innascute.Tandretea rimeaza uneori cu moliciunea, supletea, plasticitatea deoarece corpurile moi, din materii voluptoase, atat de indepartate de senzatia de carapace, ne permit sa le patrundem. Pielea este unul din cele 5 organe de simt, cel mai important, pentru formarea personalitatii. Oamenii care nu-si cultiva simturile se auto-mutileaza. Refuzand mangaierea tandretii,devin expusi la o serie de probleme de ordin afectiv generate de lipsa acesteia, culminand cu lipsa de incredere in sine insusi si diverse tulburari de personalitate.Tandretea este partea cea mai inalta a senzualitatii si conduce la fuziuni afective vizand unitatea fiintei; este protectoare, deoarece atrage dupa sine 'invadarea' fiintei, participarea sufleteasca. Ea te reuneste pe tine insuti si cu ceilalti, in alianta trupurilor. Tandretea nu face distinctie intre bine si rau. Iubirea si tandretea nu sunt separate.Tandretea nu mai este un sentiment introvertit si protejat. Imaginea ei moderna este a unei tandreti extrovertite, care comunica sentimente de generozitate si de forta. O generozitate naturala care nu asteapta ceva in schimb. Trebuie sa te simti bine in pielea ta pentru a putea fi tandru. Ai nevoie de forta pentru a putea fi tandru.Si nu pot incheia fara sa-l citez pe William Shakespeare, care spunea, extraordinar de frumos, ca:
"Natura e tandra cu iubirea si pentru asta, cel ce iubeste lasa ce-i mai de pret din sine insusi persoanei iubite."
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
-->
Răspunsuri
Se spune ca iubirea inlatura suferinta, ca poate transcende si aduce fericirea. De fapt toate marile religii ale omenirii propovaduiesc iubirea ca fiind cel mai inalt mesaj, cea mai inalta forma de abstractizare a religiei, a conditiei umane.
Judecata se schimba. Starea interioara se schimba. Apare candoarea.
Daca nu ai facut-o niciodata, acum vei realiza ca arunci miezuri la pasarele, ca mangai un caine vagabond care dintr-odata iti este drag. Perceptia asupra lumii din jurul tau se schimba, devii un Mare Suflet - "Maha-atma" iar starea aceasta curge prin tine. Ea exista permanent, poate fi simtita tot timpul dar datorita preocuparilor si framantarilor mintii, pierduti de contactul cu frumosul, cu armonia, avem nevoie de un "soc" pozitiv pentru a ne trezi, de ceva uimitor care sa ne poata smulge din cotidian.
Ceva armonios, bland, fascinat, cald, poate fi o opera de arta, un loc minunat in natura sau prezenta unei fiinte umane. Iubirea este expresia armoniei frumusetii si perfectiunii universale, de aceea nu apare in dezordine, in haos. Ceva armonios si deosebit poate trezi iubirea din noi, facand-o sa se reverse in exterior.
Pana acum ai fost ocupat, ai fost orb la frumusetea din jur, la momentele special, la armonia care mentine foarte inteligent intreaga ordine. Doar acum ceva extraordinar te-a facut sa vezi toate acestea.
Cele mai mari sacrificii in istoria umanitatii au fost facute din iubire: Orpheu, coborand in infern dupa Euridiche, Rada care a fost gata sa intre in infern pentru Krishna, doar pentru a-l salva de o durere, Iisus s-a sacrificat din iubire pentru oameni, Divina Comedie nu ar fi fost scrisa fara existenta lui Beatrice care l-a inspirat atat de profund pe Dante, iubirea lui Eliade pentru Maitrey etc.
Iubirea este ca care le face chiar si pe animale sa isi regaseasca stapanii strabatand sute de kilometrii fara ca ele sa fi stiut unde se afla acestia iar literatura abunda de episoade care scot in evidenta puterea nebanuita si misterioasa a iubirii.
Cand iubirea apare poetii scriu, cantaretii canta, pictoii picteaza si toate acestea devin capodopere, devin elixir. Daca ei ar face asta cand sunt tristi atunci arta lor ar deveni trista. De aceea arta facuta in iubire vindeca.
Magia iubirii
Doar o traire afectiva face trecerea de la stiinta la mistica, de la comunicare la comuniune. Caldura sufleteasca invie, creaza forme si da viata infinitelor entitati ce alcatuiesc universul.
Fara acea caldura sufleteasca cunoasterea ar deveni expunere si nu experienta. Cand sufletul tau se deschide atunci pentru tine se deschide intreg universul. Fara iubire universul poate fi conceput, dar nu si experimentat.
Sensul cuvantului latinesc A-mor (fara moarte) este iubirea.
El desemneaza tocmai faptul ca iubirea ramane dincolo de moarte, ca ea este cea care transcende iar tot ce este iluzoriu isi pierde acum valoarea. A iubi inseamna a renunta la tine, la egoul tau, este un sacrificiu, cuvant din latinescul sacrum-facere - orice sacrificiu este o fapta sacra.