În 1995 sunt descoperiţi neuronii oglindă, descoperire făcută din întâmplare. Atunci un cercetător ce mima strâmbăturile unei maimuţe (în timp ce ea se uita liniştit la el), a văzut cum activitatea neuronala a creierului maimuţei era identică cu cea în care maimuţa însăşi s-ar fi strâmbat. Bang! Neuronii oglinda sunt responsabili de empatie, deoarece cu ajutorul lor putem simţi emoţiile unei alte persoane care face ceva. De exemplu, dacă vedem o fată speriată, simţim şi noi sperietura, şi de asta sunt responsabili neuronii oglindă. Unii zic că ei dezvoltat conştiinţa atunci când aceşti neuroni oglinda s-au "uitat" nu la alţii, ci în propriul nostru creier... E doar o ipoteză încă neverificata.Pun mai jos o poză cu structura internă a creierului. Pe poza sunt câteva elemente cu funcţiile lor.
cortexul - aceasta este cunoscuta parte striata a creierului, ca o omletă ce a crescut prea mult in tigaia închisă.
amigdala - rol în emoţii. Primeşte de exemplu direct informaţie de la partea din cortex ce se decodifică mirosul şi reacţionează dacă detectează un miros care aduce aminte de ceva periculos. Amigdala poate stoca memorii puternic emoţionale. Ce emoţii poate avea şoarecele băgat într-o cuşcă în care a stat mult o pisică... Generează în esenţă două tipuri de răspunsuri la pericol: ori stai nemişcat, ori fugi.
hipocampul - formarea şi recuperarea de memorii, senzaţia de spaţiu. Aici sunt experienţele transformate în memorii.
hipotalamusul - controlul temperaturii şi a altor sisteme vitale, însă este implicat şi în conştiinţă, emoţie şi instincte. Influenţează răspunsuri automate la situaţia corpului (de exemplu creşte bătăile inimii) şi iniţiază senzaţii ca cea de foame, spaimă sau supărare.
talamusul - redirecţionare a informaţiei de la senzori
cerebelul - controlul mişcărilor automate (inconştiente) ale corpului. Se foloseşte din plin de predicţie, iar de multe ori conştiinţei îi este lăsată doar decizia majoră (merge la stânga sau la dreapta) urmând ca cerebelul să coordoneze mişcarea, în afară conştiinţei.
corpul calos - face legătura dintre cele două emisfere cerebrale
glanda pituitară (hipofiza)- masterul sistemului hormonal (hormonii sunt molecule ce transmit semnale de la un organ la altul, multe circulând odată cu sângele). Glanda pituitară face hormoni cu care controlează şi alte glande (tiroida de exemplu)
trunchiul cerebral - implicat în activităţile automate, ca de exemplu mişcarea ochiului atunci când urmărim un obiect în deplasare. Joacă un rol important şi în activităţile inconştiente: respiraţia, bătăile inimii, tensiunea arterială, etc.
Iată câteva caracteristici generale ale creierului:
Funcţiile low-level sunt bine localizate în creier, ca de exemplu perceperea senzaţiilor. Funcţiile high-level (ca memoria, limbajul) sunt împrăştiate în mai multe zone din creier.
Plasticitatea creierului: dacă o persoană învaţă ceva, partea din creier care se ocupă cu acea sarcină va creşte fizic (spune cartea) şi va deveni în acelaşi timp mai eficientă (oare deoarece creşte fizic numărul de conexiuni dintre neuroni din acea parte din creier?).
Creierul scade în greutate cu aproape 10% pe tot parcursul vieţii, pentru că unii neuroni mor şi nu sunt înlocuiţi.Deşi cântăreşte doar 2% din greutatea corpului, creierul foloseşte 20% din rezervele de glucoză (energie). Pentru că nu poate stoca glucoză, creierul trebuie să primească constant glucoza prin sânge. Dacă nu are oxigen sau glucoza creierul moare în maxim 10 minute.
Fluidul cerebral (circulând între cortex şi craniu) are rolul de a absorbi şocurile fizice. El alimentează creierul cu proteine, glucoză şi globule albe pentru a proteja creierul de infecţii.
Partea din stânga a creierului dreptacilor este dominantă în limbaj, analiza matematică, etc. Cea din dreapta este dominată de abilităţile creative, cele vizuale etc.
-->
Răspunsuri