Portrete mute

[Zinca Iulian Marius]

 

 

 

Legănându-se

în bătaia vântului,

nu credea în nimic.

 

Întreba

 

aerul,

 

copacii…

 

Lipsit de patimi,

şoptea în singurătate

să-şi clătească privirea

 

cu gura încreţită

de o frumuseţe nudă.

 

Portrete mute.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Speechless portraits

 

 

 

Wiggling himself

at the mercy of the wind,

was nothing believing.

 

Was asking

 

the air

 

the trees…

 

Dispassionately,

was whispering in the solitude

to rinse his look

 

with a wrinkled mouth

of a nude beauty.

 

Speechless portraits.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 traducere: ELENA BUZATU